2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Dalila f. femeie perfidă care trădă Filistenilor pe iubitul ei Samson.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dalila (În Vechiul Testament), curtezană filisteană, care, trădându-l pe Samson, i-a pus să-i taie părul în timp ce dormea, în care stătea puterea sa herculeană, și l-a predat dușmanilor filisteni. Este simbol al perfidiei și al trădării.

Dalila Vechi nume feminin, Dalíla este cunoscut datorită eroinei legendei biblice care povestește istoria marelui judecător Samson (în „Cartea judecătorilor” din V.T.). Ultimul din cei șase mari judecători, Samson este ales al Domnului pentru a elibera Israelul de sub filisteni. Puterea de neînvins, totodată și vulnerabilitatea eroului stăteau în șapte șuvițe de păr din pletele lui. Dezvăluirea acestui secret femeii iubite, Dalila, din neamul filistenilor, îi aduc pieirea. Legenda biblică a inspirat o serie de mari artiști, Dalila devenind simbolul puterii de seducție dar și al perfidiei. Sub influența onomasticii literare, Dalila apare sporadic, ca prenume feminin, mai ales în apusul Europei. În ceea ce privește originea și semnificația numelui Dalila (aceasta este forma din Vulgata), specialiștii îl apropie de adj. ebr. delila „plăpîndă, delicată”.

Dalila – E numele faimoasei curtezane din Gaza, care – după cum spune legenda – a fost plătită de filisteni spre a-l supune pe Samson, care îi înspăimîntase prin forța sa herculeană. Îndrăgostit de ea, voinicul israelit i-a destăinuit că toată puterea sa e ascunsă în lungile lui plete. Într-o zi, cînd Samson adormise cu capul pe genunchii ei, Dalila a poruncit să i se taie părul și l-a făcut astfel bătaia de joc a dușmanilor lui (Cartea Judecătorilor, cap. XIII-XVII). Numele de Dalila a devenit din această pricină sinonim cu o trădătoare, cu femeia fatală care, prin influența ei periculoasă, poate prăbuși pe bărbații cei mai tari. Eminescu, în vestita-i poezie intitulată Dalila, a tălmăcit legenda în versuri nemuritoare, care se încheie cu îndemnul: „Cînd vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila, De ai inimă și minte, feri în laturi, e Dalila!” Aceeași legendă a inspirat opera Samson și Dalila de Saint-Saëns. Libretul acestei opere și-a îngăduit unele licențe față de versiunea biblică. BIB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dalilă, dalile s. f. (eufem.) prostituată.

Intrare: Dalila
Dalila
substantiv propriu (SP001FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Dalila
plural
genitiv-dativ singular
  • Dalilei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dalilă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dali
  • dalila
plural
  • dalile
  • dalilele
genitiv-dativ singular
  • dalile
  • dalilei
plural
  • dalile
  • dalilelor
vocativ singular
plural