dalian sn vz talian

dalián V. talian 2.

talian¹ sn [At: (a. 1829) CR, 304²/31 / V: (reg) dal~ / P: ~li-an / Pl: ~e, ~uri / E: ngr ταλιάνι, rs тальян, tc dalyan] (Reg) 1 Loc îngrădit în apa unui râu sau în mare, folosit pentru pescuit. 2 Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori.

TALIAN, taliane și talianuri, s. n. (Regional) Năvod mare fixat cu ancore și piloți, folosit mai ales la prinderea scrumbiilor. Cei mai mari învățau să dreagă plășile talianelor. DUMITRIU, P. F. 220.

talian n. unealtă mare de pescuit pe coastele Mării Negre. [Origină necunoscută].

2) talián și dalián n., pl. e (turc. dalian, ĭaz, loc îngrădit în rîŭ saŭ în mare de pescuit; ngr. taliáni; rus. taliĭán). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore și cu piloțĭ și în care peștele intră ca într’o capcană.

!talian (reg.) (desp. -li-an) s. n., pl. taliene (desp. -li-e-)

talian (reg.) (-li-an) s. n., pl. taliane

talian s. n. (sil. -li-an), pl. taliane

talian (năvod) s. n., pl. taliane

talian (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).

talian s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.

DALIAN, oraș în NE Chinei (Liaoning), în conurbația Lüda, pe țărmul Mării Galbene; 1,72 mil. loc. (1990). Port (40 mil. t trafic, 1984). Șantiere navale. Ind. metalurgică, constr. de mașini (miniere, electrice, mașini-unelte), ind. chimică, textilă și alim. (conserve de pește). Mare bază de pescuit. Export de produse textile și alim. Rezervația Ins. Șerpilor. S-a mai numit Darien.