20 de definiții pentru dălcăuc
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂLCĂUC, dălcăuci, s. m. (Pop.) Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali din trecut. [Var.: dalcauc s. m.] – Din tc. dalkavuk.
DĂLCĂUC, dălcăuci, s. m. Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali de pe vremuri. [Var.: dalcauc s. m.] – Din tc. dalkavuk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂLCĂUC s. m. v. dalcauc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂLCĂUC ~ci m. rar 1) Persoană care nu are o ocupație bine definită și umblă pe drumuri fără rost; haimana. 2) și adjectival fam. Persoană care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DALCAUC s. m. v. dălcăuc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DALCAUC s. m. v. dălcăuc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dalcauc sm [At: HELIADE, O. II, 427 / V: ~lha~, dălcăuc, dălhăluț / Pl: ~uci / E: tc dalkavuk] 1 (Înv) Persoană care obișnuia să mănânce permanent la mesele altora. 2 (Înv; pex) Parazit. 3 Om de nimic Si: haimana. 4 Scandalagiu. 5 Bătăuș. 6 (Iuz; dep) Agent electoral.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dalhauc sm vz dalcauc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dălcăc sn vz dalcauc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dălhăuc sm vz dalcauc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dălhăuț sm vz dalcauc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DALCAUC, dalcauci, s. m. 1. Bătăuș, scandalagiu, haimana; om de nimic. O ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul. CARAGIALE, O. II 138. 2. Agent electoral de pe vremuri. (Atestat în forma dălcăuc) La corvoadă, mă! răcneau... ipistații însoțiți de dălcăucii din guardia civilă. PAS, L. I 128. Au mai fost cotonogiți vreo doi dălcăuci de teapa lui Neagu Cioară. id. ib. 210 – Variantă: dălcăuc s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dalcauc m. parazit, lingău (vorbă aproape ieșită din uz): o ceată de dalcauci, de haimanale CAR. [Turc. DAL KAVUK, lit. căciulă lungă (cum o purtau paraziții)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dalcaúc m. (turc. dalkauk, dalkavuk, „căciulă lungă, parazit, bufon”. V. cauc). Vechĭ. Parazit bufon. Azĭ. Iron. Agent, cirac. – Și dalhauc, dălhăuc și dălhăuț. V. dălcăuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dălhăúc și dălhăúț V. dalcauc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dălcăuc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dălcăuc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dălcăuc s. m., pl. dălcăuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DALCAUC s. v. bătăuș, ciomăgar, ciomăgaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dalcauc s. v. BĂTĂUȘ. CIOMĂGAR. CIOMĂGAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dălcăuc (dălcăuci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuș, s. m. (Mold., plutaș), dălcăușiță, s. f. (Mold., femeie care ține cîrma unei plute).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dălcăuc, dălcăucisubstantiv masculin
- 1. Om de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătăuș ciomăgar ciomăgaș haimana scandalagiu
- O ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul. CARAGIALE, O. II 138. DLRLC
- 1.1. Poreclă dată agenților electorali din trecut. DEX '09 DLRLC
- La corvoadă, mă! răcneau... ipistații însoțiți de dălcăucii din guardia civilă. PAS, L. I 128. DLRLC
- Au mai fost cotonogiți vreo doi dălcăuci de teapa lui Neagu Cioară. PAS. L. I 210. DLRLC
-
-
etimologie:
- dalkavuk DEX '98 DEX '09