dala sm [At: LEXIC REG. 95 / Pl: nct / E: ns cf ăla] (Reg) Drac.

dală¹ sf [At: BARONZI, M. I, 47/10 / S și: dallă / Pl: ~le / E: fr dalle] 1 Placă poligonală subțire de piatră, marmură, beton, material plastic etc., folosită la executarea unor pardoseli, pavaje sau placaje de zidărie. 2 Placă de beton armat a unui planșeu, a unei bolți etc. 3 (Rar) Lespede.

DALĂ, dale, s. f. Placă subțire de piatră, de beton etc., cu care se pardosește o terasă, o sală, o curte sau se căptușesc zidurile. V. lespede. ♦ Placa de beton armat a unui planșeu.

DALĂ s.f. Placă (subțire) de piatră, de marmură, de beton etc., folosită la pardoseli, la căptușirea zidurilor etc. [Pl. -le. / < fr. dalle].

DALĂ s. f. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptușirea zidurilor. (< fr. dalle)

DALĂ ~e f. Placă (de piatră, de marmură, de ceramică etc.) folosită la pardositul și căptușitul zidurilor. /<fr. dalle

*dálă f., pl. e (fr. dalle). Barb. Lespede.

dala vb., ind. prez. 1 sg. dalez, 3 sg. și pl. dalează

dală s. f., g.-d. art. dalei; pl. dale

dală s. f., g.-d. art. dalei; pl. dale

dală s. f., g.-d. art. dalei; pl. dale

DALĂ s. lespede. (O curte acoperită cu ~e de marmură.)

DALĂ s. lespede. (O curte acoperită cu ~e de marmură.)

DÁLĂ (< fr.) s. f. 1. (GEOL.) Placă din gresie formată în zonele deșertice și pe roci calcaroase sau vulcanice (fonolite); sunt separate prin șanțuri de coraziune. 2. Placă (poligonală) din piatră, marmură, beton, material plastic, metal etc., folosită la executarea unui dalaj. 3. Placă din beton armat a unui planșeu, a unei bolți etc.