DAKOTA, dakota, s. m. și f. (La pl.) Populație amerindiană din America de Nord, care locuia în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de dakota. [Var.: dakotas subst.] – Cuv. fr. corectat(ă)

Dakota f. teritoriu în Statele-Unite, cu mine de aur, argint și cupru: 620.000 loc.

DAKOTAS subst. v. dakota.

dakotas sm [At: DER / E: fr dakotas] Populație amerindiană din America de Nord, care locuia până la venirea europenilor în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși.

DAKOTAS subst. Populație amerindiană din America de Nord, care locuia în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși. – Cuv. fr.

dakota² (nume etnic) s. m. și f., pl. dakota

!Dakota (~ de Nord, ~ de Sud) (state din SUA) s. proprii f., g.-d. Dakotei de Nord/de Sud

dakota¹ (limbă) s. f., g.-d. art. dakotei

dakota¹ (nume etnic) s. m. și f. sg. și pl.

dakota² (limbă) s. f., g.-d. art. dakotei

*Dakota (nume de loc) s. propriu f., g.-d. Dakotei

dakotas s. m. și f. pl.

DAKOTA (< fr.) subst. Populație amerindiană din America de Nord, aparținând familiei sioux, care locuia în bazinul fl. Missouri și în prerii până aproape de M-ții Stâncoși; azi mai trăiesc în rezervații.

DAKOTA DE NORD (NORTH [nɔ:θ] DAKOTA), stat în N S.U.A.; 183,1 mii km²; 635 mii loc. (1993). Centru ad-tiv: Bismarck. Expl. de petrol, gaze naturale și lignit. Grâu, orz, creșterea bovinelor, porcinelor și ovinelor.

DAKOTA DE SUD (SOUTH [səuθ] DAKOTA), stat în N S.U.A.; 199,7 mii km²; 715 mii loc. (1993). Centru ad-tiv: Pierre. Expl. de min. auro-argentifere. Grâu, porumb, ovăz și in. Creșterea bovinelor, porcinelor și ovinelor.

NORTH DAKOTA v. Dakota de Nord.

SOUTH DAKOTA v. Dakota de Sud

DAKOTAS s. invar. sioux. (Triburile amerindiene ~.)