DAGHEROTIP, dagherotipuri, s. n. (Înv.) 1. Aparat de dagherotipie. 2. Imagine obținută prin dagherotipie. [Var.: daghereotip s. n.] – Din fr. daguerréotype.

dagherotip sn vz daghereotip

DAGHEROTIP s.n. v. daghereotip.

dagherotip n. instrument întrebuințat la dagherotipie.

*dagherotip n., pl. urĭ (d. Daguerre, un inventator francez, și tip; fr. dagueréotype). Un fel de aparat fotografic vechĭ.

DAGHEREOTIP s. n. v. dagherotip.

daghereotip sn [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 568 / P: ~re-o~ / V: ~ro~, daghirio- / S și: daguerotip / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr daguerréotype] 1 (Înv) Daghereotipie. 2 Aparat de daghereotipie. 3 Imagine obținută prin daghereotipie.

daghiriotip sn vz daghereotip

* DAGHEREOTIP sm. 📷 1 Procedeu care avea de scop să fixeze, sub influența luminii, imaginea unui obiect pe o placă de aramă argintată, sensibilizată prin vaporii de iod ¶ 2 Aparat întrebuintat pentru acest scop (🖼 1738) [fr.].

DAGHEREOTIP, daghereotipuri, s. n. 1. Aparat de daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotip s. n.] – Din fr. daguerréotype.

DAGHEREOTIP, daghereotipuri, s. n. 1. Aparat de daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. – Pronunțat: -re-o-. – Variantă: dagherotip (GHICA, A. 568) s. n.

DAGHEREOTIP s.n. 1. Aparat folosit pentru a obține imagini prin daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. [Pron. -re-o-, pl. -puri, var. dagherotip s.n. / < fr. daguerréotype, cf. Daguerre – artist francez].

DAGHEREOTIP s. n. aparat în daghereotipie. ◊ imagine obținută. (< fr. daguerréotype)

DAGHEREOTIP ~uri n. 1) Aparat de fotografiat, bazat pe daghereotipie. 2) Imagine obținută prin daghereotipie. /<fr. daguerréotype

dagherotip (înv.) s. n., pl. dagherotipuri

!dagherotip (înv.) s. n., pl. dagherotipuri

daghereotip (aparat, imagine) s. n. (sil. -re-o-), pl. daghereotipuri

DAGHEREOTÍP (DAGHEROTÍP) (< fr. {i}; {s} n. pr. Daguerre + gr. typos „urmă, marcă”) s. n. Aparat folosit în daghereotipie. ♦ Imagine obținută prin daghereotipie.