2 definiții pentru daduc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
daduc sm [At: LM / Pl: ~uci / E: fr dadouque] Preot care purta facla ceremoniilor oficiale în cinstea zeiței Ceres.
DADUC s.m. (Ant.) Preot care purta o faclă la ceremoniile în cinstea zeiței Ceres. [< lat. daduchus, gr. dadouchos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: daduc
daduc substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
daduc, daducisubstantiv masculin
- 1. Preot care purta o faclă la ceremoniile în cinstea zeiței Ceres. DN
etimologie:
- daduchus DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.