DADOFÓR, dadofori, s. m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dadofór s. m., pl. dadofóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink