4 intrări
51 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (10)
- relaționale (8)
- etimologice (5)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DADA s. n. (Livr.) Dadaism. – Din fr. [l’ecole] dada.
dada2 sn [At: DN2 / E: fr (l’École) dada] (Rar) Dadaism. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dada1 sma [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 86 / E: rrm dad] (Țigănesc) 1 Tată. 2 (Șîs ~ al mai mare) Căpetenie a unei cete de țigani Si: bulibașă. 3 (Reg) Nume care i se dă în batjocură cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DADA s. n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l’école] dada.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DADA s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvîntul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l’école) dada, cf. dada – căluț de lemn].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DADA s. n. inv. dadaism. (< fr. /l’école/ dada)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DADA n. v. DADAISM. /<fr. [l’école] dada
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DADĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., sb. dada.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDA, dedau, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDA, dedau, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
dadă2 sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 86 / Pl: ? / E: rrm dadia] (Țigănism) 1 Tată. 2 Bulibașă. 3 (Reg) Epitet depreciativ dat unui bărbat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dadă1 sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) dodă, (reg) didă, doadă / Pl: dade / E: tc dada] 1 (Reg) Termen de respect folosit (de obicei de cei mai tineri) pentru a vorbi cu (sau despre) o soră mai mare, o mătușă, o verișoară Si: (reg) daică, lele, leliță, nană, țață, (îvr) dadină. 2 (Pop; pex) Termen de respect folosit (de obicei de persoane mai tinere) pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă Si: (pop) lele, țață. 3 (Îrg; prc; îf dodă) Doică. 4 (Reg) Mamă vitregă. 5 (Pgn) Iubită. 6 (Reg; îf dodă) Femeie care are părul în dezordine, după spălat. 7 (Reg; îf dodă) Dans popular asemănător cu hora. 8 (Reg; îaf) Melodie după care se execută acest dans. 9 (Îrg; îcs) ~ nică cu furnică Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăda2 v vz deda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deda [At: DOSOFTEI, PS. 176/3 / Pzi: ~au și (reg) ~dez / E: lat dedere (refăcut după da)] 1 vr (D. oameni; Udp „cu”) A-i intra (cuiva) în obicei (prin repetare) Si: a se deprinde, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui. 2 vt (Îrg; îe) A-i fi (ceva) ~t A-i fi (ceva) sortit. 3 vr (Spc; îvr; d. plante și animale) A se aclimatiza. 4 vr (Cu determinări în dativ sau introduse prin pp „la”) A se consacra unei activități, unei idei, unei pasiuni Si: a se dedica. 5 vr (Îvr) A se încumeta. 6 vr (Asr; d. oameni) A se îndeletnici. 7 vr (Îvr) A se lăsa cuprins de ceva. 8 vr (D. oameni; urmat de determinări în cazul Dativ) A fi atras de ceva. 9-10 vrt (Udp „la”) (A lua sau) a face să ia un obicei rău Si: a (se) nărăvi. 11 vr A comite fapte, acțiuni (reprobabile) Si: a se preta. 12 vr A fi în stare de ceva Si: a se preta. 13 vt (Reg; c.i. animale) A dresa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
didă2 sf vz dadă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DADĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., scr. dada.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DADĂ s. f. (Regional, adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă sau unei surori mai mari; leliță. De la Cîrloman vin bunicii și fratele mai mic al mamei, nenea Dumitrache, cu dada Anica, nevastă-sa. STANCU, D. 176. Dadă Irină, să faci și mamei foc, că mult e bine la căldură! DELAVRANCEA, S. 189. Atunci fata... zise fratelui său celui mai mic: taci cu dada, băiețelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDA, dedau, vb. I. Refl. 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se adapta (la ceva), a se acomoda. Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15. După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. 2. (Construit cu prep. «la» sau cu dativul) A se da cu tot dinadinsul; a se consacra, a se dedica la ceva. De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87. Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162. ♦ A face ceva rău în mod regulat, a se nărăvi. Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317. Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. id. U. N. 291.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDA vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDA vb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ◊ a se nărăvi. (< lat. dedere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DEDA mă ~u intranz. 1) A se da din obișnuință. 2) A prinde poftă de ceva (rău); a se nărăvi. /<lat. dedere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dadă f. 1. numire ce fata țărancă dă surorii mai mari: pune capul în poala dadei ISP.; 2. termen de respect dat femeilor mai bătrâne de către cele tinere: dadă Irină! [O duzină de silabe, ca ba, da, mă, na, pa, ta, reduplicate, servă pretutindenea a reda noțiunile principale din graiul copiilor (doică sau femeie bătrână, nume de rudenie): babă și babacă, dadă și dădacă, mamă, nană, papă, tată; numele copilărești de rudenie se confundă în diferitele familii de limbi; dada, mamă (sârbește și macedo-românește), dada, tată (turcește și țigănește)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dedà v. 1. a se da cu totul la ceva: s’a dedat la studii; 2. a se deprinde: era dedat la rele. [Lat. DEDARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) dádă m., fără pl., gen al luĭ (țig. dad, tată, tetea). Nord. Iron. Tată la Țiganĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) dádă f., pl. e (bg. sîrb. dáda, țață, soră maĭ mare, alb. dadă, d. turc. pers. dadá, ngr. dadá [scris ntantá], dădacă; ung. dada, țață. V. dădacă, daĭcă, dodă). Vest. Țată, gagă, epitet respectuos uneĭ surorĭ maĭ marĭ saŭ uneĭ femeĭ maĭ în vîrstă, dar nu prea. V. mătușă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dedáŭ (mă), a -á v. refl. (d. daŭ). Vest. Mă deprind, mă acomodez: s’a dedat cu suferința. Neol. (lat. dédere). Mă daŭ, mă aplic: s’a dedat studiilor (saŭ la studiĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dada (livr.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dada (livr.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dada s. n. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dadă (reg.) s. f., g.-d. art. dadei; pl. dade
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedau, 2 sg. te dedai, 3 sg. se dedă, imperf. 1 mă dedam, perf. s. 1 pl. ne dedarăm, m.m.c.p. 1 pl. ne dedaserăm; conj. prez. 1 sg. să mă dedau, 3 să se dedea; imper. 2 sg. afirm. dedă-te; ger. dedându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dadă (reg.) s. f., g.-d. art. dadei; pl. dade
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!deda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedau, 1 pl. ne dedăm, 2 pl. vă dedați, 3 pl. se dedau, imperf. 3 sg. se deda, m.m.c.p. 1 sg. mă dedasem, 1 pl. ne dedaserăm; conj. prez. 3 să se dedea; imper. neg. 2 sg. nu te deda, 2 pl. nu vă dedați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dadă s. f., g.-d. art. dadei; pl. dade
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deda vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedau; conj. prez. 3 sg. și pl. dedea
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dedau, -dea 3 conj. (aor. neîntrebuințat).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DADA s. invar. v. dadaism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DADA s. dadaism. (~ este un curent literar artistic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DADĂ s. v. lele, leliță, mătușă, țață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEDA vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEDA vb. v. aclimatiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dadă s. v. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDA vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ ușor în noul mediu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deda vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dadă (-di), s. m. – Tată (al unui țigan). – Var. dadea, tetea. Țig. dad (Graur 146; Candrea); tetea, prin încrucișare cu tată.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dadă (dade), s. f. – Nume care se dă de obicei la țară unei surori mai mari, unei mătuși, și, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s. f. (doică); dădăci, vb. (a crește; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s. f. (creștere; educație, grijă); daică, s. f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DADĂ, dade, s. f. ~ (din tc. dada = stăpînă (a casei), prob. parțial prin interm. bg., sb., magh. dada; în macedorom. dadă)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
DADĂ2, dadi, s. m. Tată (al unui țigan). (din țig. dad)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
deda (dedau, dedat), vb. – 1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin și Scriban, ar fi formație neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
deda, dedau, vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda. – Lat. dedere „a da, a trimite; a (se) dedica” (DEX, MDA), prin var. vulg. *dedare (Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; Șăineanu); din a da „a oferi” (< lat. dare) (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DADÁ (cuv. fr., în limbajul copiilor „căluț”) s. f. Denumire dată de către Tristan Tzara curentului literar artistic inițiat de el. Cuvântul a fost scos la întâmplare din „Larousse”, T. Tzara atrăgând atenția că el este numai un simbol de revoltă și negație.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de danvasilis
- acțiuni
DABU-DADĂ subst. dadă (lele, nană) ar. < alb. dadă „mamă”, blg. дaдa „lele, țață”, cf. și țig. dada „tată”; coincidențe: dac. Dada, Dades. 1. Dad, T. (Met 127); Dada, fam.; boier munt. (13 – 15 B 133; 16 B 47; Div 375); mold. (Dm; Ștef; C Ștef). 2. Dade, olt. (Sd V 439; 16 B VI 338) etc.; Dadea (17 B III 18); Dădești = Didești t. (Dm; Cat); Piscul Dadilor t. (Mus). 3. Dadin vecin (17 B IV 332). 4. Dadiu olt. (Jaleș). 5. *Dădilă: Dădilești s. (13-15 B 133); cu as. regr. Didilescu, P, (AO IV 18). 6. Dadă (I. Iordan: BL I 137). 7. Dadica, țig. (16 B V 19). 8. + Datco: Dădcoiu s. (17 B202).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N81) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (V95) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dadasubstantiv neutru
- 1. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). DEX '09 DEX '98 DNsinonime: dadaism
etimologie:
- [l’ecole] dada DEX '09 DN
dadă, dadesubstantiv feminin
- 1. Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De la Cîrloman vin bunicii și fratele mai mic al mamei, nenea Dumitrache, cu dada Anica, nevastă-sa. STANCU, D. 176. DLRLC
- Dadă Irină, să faci și mamei foc, că mult e bine la căldură! DELAVRANCEA, S. 189. DLRLC
- Atunci fata... zise fratelui său celui mai mic: taci cu dada, băiețelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
-
etimologie:
- dada DEX '98 DEX '09
deda, dedauverb
- 1. A se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: aclimatiza acomoda adapta deprinde familiariza obișnui
- Încetul cu încetul li s-au dedat ochii cu strălucirea. RETEGANUL, P. II 15. DLRLC
- După ce șezu acolo cîteva zile mai dedîndu-se cu lumea... plecă, luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. DLRLC
- Bate-l, doamne, cui nu-i place Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea, Pîn’nu m-am dedat cu ea Dac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. DLRLC
-
-
- De ce nu s-ar deda el la un asemenea studiu? MACEDONSKI, O. III 87. DLRLC
- Nu se prea dedeau la învățătură de carte. CARAGIALE, O. III 162. DLRLC
- 2.1. A se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: nărăvi
- Esmeralda: Ce să observ? Berbecaru: Tipii suspecți, care se dedau la tot felul de comicării grave? CAMIL PETRESCU, T. III 317. DLRLC
- Mulți dintre cei de la trenurile regimentare... se dedau la un jaf rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 291. DLRLC
-
-
etimologie:
- dedere (după da). DEX '09 DEX '98 DN