dactilo²- vz dactil²-

dactilo¹ [At: ALAS 844 XVII, 1937, 17/4 / Pl: (1) ~le, (2) ~ / E: fr dactylo] 1 sf (Rar) Dactilografă (1). 2 sn (Iuz) Dactilografiat¹. modificată

DACTILO- v. dactil-.

DACTIL²(O)-, -dactil, -dactilie, elem. „deget”, „mașină de scris”. (cf. fr. dactyl/o/-, -dactyle, -dactylie, cf. lat. dactylus, gr. daktylos)

DACTILO adj. inv. (fam.) dactilografiat. (< fr. dactylo)

dactil²- [At: DN³ / V: ~lo- / E: ns cf gr δακτύλος] Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația 1 În legătură cu degetele. 2 Deget. 3 În legătură cu mașina de scris.

DACTIL s.m. Picior de vers format dintr-o silabă accentuată, urmată de două silabe neaccentuate; picior de vers greco-latin format dintr-o silabă lungă, urmată de două silabe scurte. // (Și în forma dactilo-) Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „în legătură cu degetele”, „deget”; „în legătură cu mașina de scris”. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. dactylus, gr. daktylos, cf. fr. dactyle].

-DACTILIE elem. dactil²(o)-.

DACTILO s. v. dactilografie.

DACTILO- „deget, mașină de scris, digital”. ◊ gr. daktylos „deget” > fr. dactylo-, engl. id., germ. daktylo- > rom. dactilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu frunzele dispuse ca degetele unei mîini; ~fazie (v. -fazie), s. f., mijloc de înțelegere între oameni prin semne convenționale făcute cu degetele; sin. dactilologie; ~graf (v. -graf), s. m. și f., persoană care practică dactilografia; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica de a scrie la mașina de scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., urmă lăsată de degete, constituind un mijloc de identificare în antropometria judiciară; ~gripoză (v. -gripoză), s. f., atitudine vicioasă, constînd într-o încovoiere permanentă a degetelor; ~id (v. -id), adj., în formă de deget; ~logie (v. -logie₁), s. f., dactilofazie*; ~megalie (v. -megalie), s. f., creștere exagerată a degetelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcții spațiale; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică pentru refacerea degetelor distruse; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., specie de pești din ordinul acantopterigienilor, cu înotătoarele pectorale ca niște aripi; ~riză (v. -riză₁), s. f., ramificație a rădăcinilor vegetale; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu în antropometria judiciară, de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale; ~tecă (v. -tecă), s. f., ferigă fosilă din carbonifer și permian, cu sporangii izolați și grupați în formă de degete, pe partea inferioară a pinulelor; ~zoizi (v. -zoid), s. m. pl., indivizi din coloniile de hidrozoare, avînd rol tactil și de protecție.

-DACTIL „deget”. ◊ gr. daktylos „deget” > fr. -dactyle, engl. -dactyl > rom. -dactil.

-DACTILIE „deget, digitație”. ◊ gr. daktylos „deget” > fr. -dactylie, germ. -daktylie, engl. -dactyly > rom. -dactilie.

DACTILO- ({s} gr. daktylos „deget”) Element de compunere cu sensul „deget”, „cu degetele”.