opțiuni
  • info

15 definiții pentru dabilă (impozit)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DABILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.

DABILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.

dabilă1 sf [At: (a. 1617) PANAITESCU, O. Ț. 254 / V: (reg) ~băl~, dea~[1] / Pl: ~le / E: nct.] 1 (Înv) Impozit. 2 (Înv) Bir. 3 (Înv) Monedă. 4 (Olt; Trs) Supărare. 5 (Mun) Pățanie. 6 (Reg) Nebunie. 7 (Îrg) Animal de povară foarte slab Vz mârțoagă. 8 (Pan) Persoană slabă. 9 (Înv) Schelet. 10 (Înv) Stârv.

  1. Varianta deabilă nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

dabilă2 sf [At: DM / V: (reg) ~bul~, doa~,[1] dob~[2] / Pl: ~le / E: mg debella] (Trs; Mol) 1 Persoană mare, grasă și leneșă, lipsită de inteligență. 2 Casă urâtă.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, unde apare doabdilă. Care o fi corectă? — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

DABILĂ, dabile, s. f. (Învechit și arhaizant) Dare, bir, impozit. Satele să prindă și să deie în mîna oștenilor măriei-sale pe slujitorii păgîni care vor fi umblînd în țară după dabile, peșcheșuri și plocoane. SADOVEANU, N. P. 339. Biruri aruncă pe țară grele... Angării, dabile. BUDAI-DELEANU, Ț. 362.

dabilă f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, mârțoagă. [Ung. DEBELLA; pentru raportul logic, cf. gloabă].

dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă).

dabălă sf vz dabilă1

dobghilă sf vz dabilă2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dabilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

dabilă s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

dabilă s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DABILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leș, mârțoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.

dabilă s. v. BELEA. BIR. BUCLUC. CADAVRU. CORP. DANDANA. DARE. GLOABĂ. HOIT. IMPOZIT. ÎNCURCĂTURĂ. LEȘ. MÎRȚOAGĂ. MORTĂCIUNE. NĂPASTĂ. NEAJUNS NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OSATURĂ. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SCHELET. SISTEM OSOS. STÎRV. SUPĂRARE. TRUP. erată

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dabilă, dabile, (dabdilă), s.f. – (reg.) 1. Namilă, animal mare, greoi. 2. (fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu, 1999: 210). – Din magh. debella „femeie înaltă și slabă” (Scriban, Șăineanu, MDA).

dabilă, -e, (dabdilă). s.f. – Namilă, animal mare, greoi. (Fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu 1999: 210). – Din dăbălăza „a se bosumfla” (DER).

Intrare: dabilă (impozit)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dabilă
  • dabila
plural
  • dabile
  • dabilele
genitiv-dativ singular
  • dabile
  • dabilei
plural
  • dabile
  • dabilelor
vocativ singular
  • dabilă
  • dabilo
plural
  • dabilelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dabălă
  • dabăla
plural
  • dabăle
  • dabălele
genitiv-dativ singular
  • dabăle
  • dabălei
plural
  • dabăle
  • dabălelor
vocativ singular
  • dabălă
  • dabălo
plural
  • dabălelor
dobghilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dabilă, dabilesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.