DÁBILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁBILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leș, mârțoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dábilă s. f., g.-d. art. dábilei; pl. dábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink