DĂRUIÁLĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar2, dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DĂRUIÁLĂ ~iéli f. v. A DĂRUI. ◊ De ~ dat sau primit în dar; de dar. [Sil. -ru-ia-] /v. a dărui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dăruiálă s. f., g.-d. art. dăruiélii; pl. dăruiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dăruĭálă f. pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a dărui. Lucru dăruit.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink