DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DĂRĂCÍ ~ésc tranz. (fibre de lână, in, cânepă) A prelucra cu daracul; a da la darac. /Din dărac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dărăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dărăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dărăcésc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lîna dărăcită e maĭ fină de cît cea peptănată). V. chelfănesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink