dărâná (-n, -át), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar. – Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink