DĂNUÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a dănui; dăruire, donare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂNUÍRE s. v. dar, donație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂNUÍ vb. v. da, dărui, dona.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink