dămol, dămolésc V. domol.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink