DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dăinuiește; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink