13 definiții pentru pandant (s.n.)
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANDANT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.
PANDANT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
pandant sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr pendant] Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDANT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atîrnă. ♦ (Jur.; înv.) Pendinte. // s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var. pendant s.n. / < fr. pendant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDANT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PANDANT ~e n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. /<fr. pendant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendant sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr pendant] Obiect care formează împreună cu altul o pereche simetrică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDANT s.n. v. pandant.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pendant n. se zice de două obiecte menite a figura împreună spre a se corespunde prin simetrie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pendánt n., pl. e (fr. pendant, d. pendre, a sta atîrnat, a spînzura). Lucru saŭ persoană care trebuĭe să formeze părechea altuĭa: risipitoru e pendantu avaruluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pandant s. n., pl. pandante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pandant s. n., pl. pandante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pandant s. n., pl. pandante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendant s. n., pl. pendante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pandant, pandantesubstantiv neutru
- 1. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- pendant DEX '09 DEX '98 DN