13 definiții pentru pandant (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANDANT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.

PANDANT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.

pandant sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr pendant] Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică.

PANDANT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atîrnă. ♦ (Jur.; înv.) Pendinte. // s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var. pendant s.n. / < fr. pendant].

PANDANT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant)

PANDANT ~e n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. /<fr. pendant

pendant sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr pendant] Obiect care formează împreună cu altul o pereche simetrică.

pendant n. se zice de două obiecte menite a figura împreună spre a se corespunde prin simetrie.

*pendánt n., pl. e (fr. pendant, d. pendre, a sta atîrnat, a spînzura). Lucru saŭ persoană care trebuĭe să formeze părechea altuĭa: risipitoru e pendantu avaruluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: pandant (s.n.)
pandant1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pandant
  • pandantul
  • pandantu‑
plural
  • pandante
  • pandantele
genitiv-dativ singular
  • pandant
  • pandantului
plural
  • pandante
  • pandantelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendant
  • pendantul
  • pendantu‑
plural
  • pendante
  • pendantele
genitiv-dativ singular
  • pendant
  • pendantului
plural
  • pendante
  • pendantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pandant, pandantesubstantiv neutru

  • 1. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.