dandăr sm [At: I. CR. IV, 123 / V: ~der, dăn~ / Pl: ~i, danduri / E: săs dánder] (Reg) 1 Străin îmbrăcat în haine nemțești. 2 Lucrător la calea ferată. 3 (Lpl; îf danduri) Oameni de nimic.

dandăroaie sf [At: DR. I, 755 / Pl: nct / E: dandăr + -oaie] (Reg) Străină îmbrăcată în haine nemțești.

dander sm vz dandăr

dăndăr sm vz dandăr