DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.]. – Dârz + suf. -enie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRZÉNIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeție; fală; măreție. [Art. dârzenia; G.-D. dârzeniei; Sil. -ni-e] /dârz + suf. ~enie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRZÉNIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRZÉNIE s. v. mândrie, semeție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dârzénie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzénia (sil. -ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink