DẤRSTĂ, dârste, s. f. Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRSTĂ ~e f. înv. Piuă primitivă cu ciocane de lemn, acționată de curentul unei ape curgătoare, în care se băteau dimia și alte țesături de casă. /cf. bulg. drăstja
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRSTĂ s. v. piuă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dârstă s. f., g. -d. art. dârstei; pl. dârste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dî́rstă f., pl. e (bg. drŭsta și drŭstelo [de unde și alb. dărstilĭa, și tră-], d. vsl. drati, ca și rom. dîră. Bern 1, 256). Vest. Piŭă, ștează, moară de bătut postavu. – Și drîstă (Bc.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink