DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂMB ~uri n. 1) Formă de relief mai mică decât dealul; delușor; colină. 2) Ridicătură (mică) de pământ la marginea unei gropi sau a unui șanț. /<ung. domb
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂMB s. (GEOGR.) înălțime, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dâmb s. n., pl. dâmburi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dîmb (dấmburi), s. n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă „protuberanță”. – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeț (var. dumbeț), s. n. (munte mic); dumbeț, s. m. (plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu, Dacor., I, 231.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dîmb n., pl. urĭ (ung. domb, dîmb). Înălțătură mult maĭ mică de cît dealu, chear de cîtiva metri. – Dim. -uléț, -ușór, pl. ețe, oare; în nord și -óc, pl. oace.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink