20 de definiții pentru cățuie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) căție s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jăratic”.

cățuie sf [At: (a. 1588) CATASTIF, ap. CUV. D. BĂTR. I, 1941 / Pl: ~ui / E: ngr ϰατζι] 1 Vas de metal sau de lut, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și tămâie pentru a tămâia în biserică Cf afumătoare, cădelniță. 2 Orice vas în care se arde tămâie (pentru morți). 3 (Pex) Hârb.

CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) căție s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jeratic”.

CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pămînt, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și peste ei tămîie sau alte aromate, pentru tămîiere sau pentru afumat în încăperi. Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, D. 444. Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99. ◊ Fig. Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. – Variantă: (regional) căție (ODOBESCU, S. I 459, GHICA, S. 33) s. f.

CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pămînt în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) căție s. f.] – Ngr. katsi „lopățică pentru jeratic” + suf. -uie.

CĂȚUIE cățui f. Vas de metal sau de lut în care se arde tămâie. [Sil. -țu-ie] /<ngr. katsi + suf. ~uie

cățuie f. afumătoare de tămâie; [Din vechiu rom. căță = it. CAZZA].

cățúĭe (est) și cățíe (vest) f. (dim. d. cață orĭ d. ngr. katsi, alb. katsi și katsie, d. it. cazza, cățuĭe, probabil var. din caccía. V. cață și castron și cp. cu REW. 2434). Lopățică de afumat, vas în care se pune jaratic și substanțe aromatice rășinoase (tămîĭe, smirnă). – În Ml. tot -uĭe. V. cădelniță, tămîĭerniță.

CĂȚIE s. f. v. cățuie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cățuie s. f., art. cățuia, g.-d. art. cățuii; pl. cățui

cățuie s. f., art. cățuia, g.-d. art. cățuii; pl. cățui

cățuie s. f., art. cățuia, g.-d. art. cățuii; pl. cățui

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂȚUIE s. afumătoare, casoletă, (prin Ban.) rușcă, (înv.) buhurdar. (În ~ se ard mirodenii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cățuie (cățui), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus < gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cățuie, cățui s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii; cădelniță. În orfevrăria românească s-au creat numeroase cățui de înaltă valoare artistică și care se păstrează și azi (m-rea Tismana, 1508-1512; bis. Trei Ierarhi – Iași, 1639 ș.a.) [Var.: (reg.) căție s. f.] – Cf. gr. katdzi.

Intrare: cățuie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățuie
  • cățuia
plural
  • cățui
  • cățuile
genitiv-dativ singular
  • cățui
  • cățuii
plural
  • cățui
  • cățuilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căție
  • căția
plural
  • cății
  • cățiile
genitiv-dativ singular
  • cății
  • căției
plural
  • cății
  • cățiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cățuie, cățuisubstantiv feminin

  • 1. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, D. 444. DLRLC
    • format_quote Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99. DLRLC
    • format_quote figurat Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.