2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni.
CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căznit4, ~ă [At: ANTIM, ap. TDRG / V: căsn~ / Pl: ~iți, ~e / E: căzni1] 1-2 smf, a (Om) chinuit2. 3-4 smf, a (Om) necăjit2. 5-6 smf, a (Om) batjocorit2. 7-8 smf, a (Om) siluit2. 9-10 smf, a (Om) păcălit2. 11-12 smf, a (Om) sârguincios. 13 av Cu mari eforturi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căznit3 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căzni3] Căznire3.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căznit2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căzni2] 1-2 Căznire2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căznit1 sn [At: DA / V: căsn~ / Pl: ~uri / E: căzni1] 1-6 Căznire1 (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căznit5, ~ă a [At: ANTIM, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: căzni2] 1 (D. lucruri) Care este prost executat. 2 Stricat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căznit6, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: căzni3 ] (D. oameni) Care vorbește mult.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. (Despre persoane) Muncit, împilat, asuprit, chinuit. Ce-ai fost tu, Mărie, pîna ieri? – O vădană slabă și căznită. DESLIU, în POEZ. N. 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. Muncit, împilat, asuprit, torturat. – V. căzni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂZNI, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂZNI, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂZNI, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căsni v vz căzni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căsnit2, ~ă a vz căznit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căsnit1 sn vz căznit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căzni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: cf caznă2] 1 A face un lucru de calitate proastă. 2 A strica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căzni3 vt [At: DA / Pzi: ~nesc / E: cf cazanie] (Trs) A vorbi mult Cf a băsni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căzni1 [At: MARDARIE, L. 4263 / V: căsni / Pzi: ~nesc / E: vsl казнити] 1 vt A chinui. 2 vt A tortura. 3 vt A silui. 4 vt A necăji. 5 vt A sâcâi. 6 vt A batjocori. 7 vt A păcăli. 8 vr A suferi. 9 vr A se strădui. 10 vr A se ocupa cu ceva. 11 vr (Rar) A se înșela. 12 vr (Mol) A se screme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂZNI, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă pentru realizarea unui lucru, a se munci. Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschide ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. UI 210. Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. 2. Tranz. A tortura, a munci. Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. Absol. Codrii și dmmurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE CĂZNI mă ~esc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CĂZNI ~esc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căznì v. 1. a supune la caznă, a tortura; 2. refl. a avea caznă, a se turmenta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căznésc v. tr. (vsl. sîrb. kazniti, a pedepsi). Vechĭ. Pedepsesc. Învăț. Arăt. Azĭ Vest Chinuĭesc. Fig. Ostenesc: a căzni caiĭ trăgînd la deal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, 3 sg. căznește, imperf. 1 căzneam; conj. prez. 1 sg. să căznesc, 3 să căznească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căzni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, imperf. 3 sg. căznea; conj. prez. 3 să căznească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căzni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznesc, imperf. 3 sg. căznea; conj. prez. 3 sg. și pl. căznească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căsnesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂZNIT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căznit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂZNI vb. 1. v. strădui. 2. v. tortura. 3. v. screme.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂZNI vb. v. batjocori, necinsti, silui, viola.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căzni vb. v. BATJOCORI. NECINSTI. SILUI. VIOLA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂZNI vb. 1. a se canoni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a canoni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi vina.) 3. a se screme, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căznit, -ă, căzniți, -te, adj. Torturat, chinuit. – Din căzni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căzni, căznesc, v.t.r. 1. (t.) A tortura, a supune la munci grele: „Apoi omul a prins, bietul, a slăbi, că [Fata Pădurii] tare mult l-a obosit, l-a căznit” (Bilțiu, 1999: 202). 2. (r.) A se chinui; a munci din greu. – Din caznă „chin, tortură” (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: IVO-III | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
căznit, căznităadjectiv
- 1. Asuprit, chinuit, muncit, schingiuit, torturat, împilat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce-ai fost tu, Mărie, pîna ieri? – O vădană slabă și căznită. DESLIU, în POEZ. N. 169. DLRLC
-
- 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). DEX '98 DEX '09
etimologie:
- căzni DEX '98 DEX '09
căzni, căznescverb
-
- Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschise ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. DLRLC
- În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. II 210. DLRLC
- Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. DLRLC
- L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. DLRLC
-
-
- Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. DLRLC
- Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii, la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. DLRLC
- Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. DLRLC
- Codrii și drumurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492. DLRLC
-
etimologie:
- caznă DEX '09 DEX '98