opțiuni
  • info

7 definiții pentru căușel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂUȘEL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el.

CĂUȘEL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el.

căușel sn [At: SEVASTOS, C., 175/6 / P: că-u~ / Pl: ~e / E: căuș + -el] 1-20 (Șhp) Căuș (1, 4, 7, 12, 15, 16, 20, 23, 26, 29). 21-40 (Șhp) Căuș (2, 5, 8, 11, 13, 16, 21, 24, 27, 30). 41-58 (Șhp) Căuș (3, 6, 9,14,17, 22, 25, 28, 31). 59 (Arg) Grad militar inferior Si: căprar.

CĂUȘEL, căușele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui căuș (1). Să-ți dau și eu... Un căușel de făină. SEVASTOS, C. 175. – Pronunțat: că-u-.

CĂUȘEL, căușele, s. n. (Pop.) 1. Diminutiv al lui căuș. 2. Căprar. [Pr.: că-u-]

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căușel (pop.) (desp. că-u-) s. n., pl. căușele

căușel (pop.) (că-u-) s. n., pl. căușele

căușel s. n. (sil. că-u-), pl. căușele

Intrare: căușel
  • silabație: că-u-șel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căușel
  • căușelul
  • căușelu‑
plural
  • căușele
  • căușelele
genitiv-dativ singular
  • căușel
  • căușelului
plural
  • căușele
  • căușelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căușel, căușelesubstantiv neutru

  • 1. popular Diminutiv al lui căuș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-ți dau și eu... Un căușel de făină. SEVASTOS, C. 175. DLRLC
  • 2. Căprar. DLRM
    sinonime: căprar
etimologie:
  • Căuș + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.