opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂUTĂTOR, -OARE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.

CĂUTĂTOR, -OARE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.

căutător, ~oare [At: TEODORESCU, P. P. / P: că-u~ / V: căt~, ~oare, cot~, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: căuta + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se interesează de ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care se preocupă de ceva. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care îngrijește de cineva (sau de ceva). 9-10 smf, a (Persoană) care descântă pe deocheați. 11-12 smf, a Supraveghetor. 13 smf (Înv) Păzitor de vite. 14-15 smf, a (Înv) (Persoană) care primește cu ospitalitate. 16 smf Administrator al unei proprietăți. 17-18 smf, a Observator cu atenție. 19-20 smf, a Iscoditor. 21-22 smf, a Cercetător. 23-24 smf, a (Câine) care caută vânatul. 25-26 smf, a (Persoană) care încearcă să găsească ceva ascuns (sau pierdut) Si: cercetător (15-16). 27-28 smf, a Ghicitor. 29-30 smf, a (Persoană) care încearcă să procure ceva de preț, rar. 31 sf (Reg; spc) Oglindă.

CĂUTĂTOR, -OARE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru ascuns. Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. V. 291. Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-tă-).

CĂUTĂTOR, -OARE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Din căuta + suf. -(ă)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căutătoare (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutătoarei; pl. căutătoare

căutătoare (că-u-) s. f., g.-d. art. căutătoarei; pl. căutătoare

căutătoare s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătoarei; pl. căutătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂUTĂTOARE s. v. oglindă.

căutătoare s. v. OGLINDĂ.

Intrare: căutătoare (oglindă)
căutătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căutătoare
  • căutătoarea
plural
  • căutători
  • căutătorile
genitiv-dativ singular
  • căutători
  • căutătorii
plural
  • căutători
  • căutătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: căutătoare (persoană)
căutătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: că-u- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căutătoare
  • căutătoarea
plural
  • căutătoare
  • căutătoarele
genitiv-dativ singular
  • căutătoare
  • căutătoarei
plural
  • căutătoare
  • căutătoarelor
vocativ singular
  • căutătoare
  • căutătoareo
plural
  • căutătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căutătoare, căutătorisubstantiv feminin

căutător, căutătorisubstantiv masculin
căutătoare, căutătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. V. 291. DLRLC
    • format_quote Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304. DLRLC
etimologie:
  • Căuta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.