opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătănit1 sn [At: JARNÎK – BÎRSEANU, D. 298 / E: cătăni] (Reg) Efectuare a serviciului militar.

cătănit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cătăni] 1 Luat în armată Si: încorporat, înrolat. 2 (Fig) Beat.

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

cătăni [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuni / Pzi: ~nesc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.

cătuni v vz cătăni

cătunit1 sn vz cătănit1

cătunit2, ~ă a vz cătănit2

cotuni vti vz cătăni

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz A face serviciul militar, a face armata, a fi soldat. (Glumeț) Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. Foicica de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

A CĂTĂNI ~esc pop. 1. intranz. A face serviciul militar; a face cătănie. 2. tranz. A înscrie în efectivul armatei. /Din cătană

cătănì v. Tr. 1. a înrola într’un regiment: cari cătănesc feciorii POP.; 2. a servi ca cătană: de când badea cătănește POP.

2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, 3 sg. cătănește, imperf. 1 cătăneam; conj. prez. 1 sg. să cătănesc, 3 să cătănească

cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 să cătănească

cătăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cătănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂTĂNI vb. v. încorpora, înrola, recruta.

cătăni vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cătăni, v.i. v. cătuni.

cătuni, cătănesc, (cătăni), v.i. (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).

cătăni, vb. intranz. – v. cătuni.

cătuni, cătănesc, (cătăni), vb. intranz. – (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).

Intrare: cătănit
cătănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătănit
  • cătănitul
  • cătănitu‑
  • cătănită
  • cătănita
plural
  • cătăniți
  • cătăniții
  • cătănite
  • cătănitele
genitiv-dativ singular
  • cătănit
  • cătănitului
  • cătănite
  • cătănitei
plural
  • cătăniți
  • cătăniților
  • cătănite
  • cătănitelor
vocativ singular — —
plural — —
cătunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cătăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cătăni
  • cătănire
  • cătănit
  • cătănitu‑
  • cătănind
  • cătănindu‑
 singular plural
  • cătănește
  • cătăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cătănesc
 (să)
  • cătănesc
  • cătăneam
  • cătănii
  • cătănisem
a II-a (tu)
  • cătănești
 (să)
  • cătănești
  • cătăneai
  • cătăniși
  • cătăniseși
a III-a (el, ea)
  • cătănește
 (să)
  • cătănească
  • cătănea
  • cătăni
  • cătănise
plural I (noi)
  • cătănim
 (să)
  • cătănim
  • cătăneam
  • cătănirăm
  • cătăniserăm
  • cătănisem
a II-a (voi)
  • cătăniți
 (să)
  • cătăniți
  • cătăneați
  • cătănirăți
  • cătăniserăți
  • cătăniseți
a III-a (ei, ele)
  • cătănesc
 (să)
  • cătănească
  • cătăneau
  • cătăniră
  • cătăniseră
cătuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cătăni, cătănescverb

regional
  • 1. intranzitiv A face serviciul militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote glumeț Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303.
  • 2. tranzitiv A lua în armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: recruta încorpora înrola
    • format_quote Foicică de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A intra în armată, a se face cătană. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • cătană DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.