cătănește av [At: ȚIPLEA, P. P. 42 / V: (Mar) ~tun~ / E: cătană + -ește] Ostășește.

❍CĂTĂNEȘTE, CĂTUNEȘTE Tr.-Carp. adv. 🎖️ În felul cătanelor, soldățește: Hai la sabie, cătănește! SB.; opșitariul îl ținea cătunește RET..

CĂTĂNEȘTE adv. (Regional) În felul cătanelor; soldățește, ostășește.

CĂTĂNEȘTE adv. (Reg.) Soldățește, ostășește. – Din cătană + suf. -ește.

cătănéște adv. Fam. Soldățește.

cătăni [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuni / Pzi: ~nesc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.

cătunește av vz cătănește

cătuni v vz cătăni

cotuni vti vz cătăni

❍CĂTĂNI, CĂTUNl (-nesc) I. vb. tr. Tr.-Carp. 🎖️ A înrola, a lua în armată, a face cătană: Că de cînd ne-a cătănit, Plug din curte n’a ieșit IK.-BRS.. II. vb. intr. A sluji ca soldat, a-și face serviciul militar: un moșneag care cătunise în tinerețe vre-o 30 de ani de-a rîndul RET..

❍CĂTUNI... = CĂTĂNI...

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz A face serviciul militar, a face armata, a fi soldat. (Glumeț) Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. Foicica de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

A CĂTĂNI ~esc pop. 1. intranz. A face serviciul militar; a face cătănie. 2. tranz. A înscrie în efectivul armatei. /Din cătană

cătănì v. Tr. 1. a înrola într’un regiment: cari cătănesc feciorii POP.; 2. a servi ca cătană: de când badea cătănește POP.

2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

cătănește adv.

cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, 3 sg. cătănește, imperf. 1 cătăneam; conj. prez. 1 sg. să cătănesc, 3 să cătănească

cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 să cătănească

cătăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cătănească

CĂTĂNEȘTE adv. v. militărește, ostășește, soldățește.

cătănește adv. v. MILITĂREȘTE. OSTĂȘEȘTE. SOLDĂȚEȘTE.

CĂTĂNI vb. v. încorpora, înrola, recruta.

cătăni vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA.

cătăni, v.i. v. cătuni.

cătuni, cătănesc, (cătăni), v.i. (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).

cătăni, vb. intranz. – v. cătuni.

cătuni, cătănesc, (cătăni), vb. intranz. – (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).