cătănesc, ~ească [At: GHICA, A. 310 / V: (reg) ~tun~, (reg) cotun~ / Pl: ~ești / E: cătană + -esc] (Reg) 1-4 a Ostășesc (1-4). 5 sf Joc cu lăutari nedefinit mai îndeaproape.

CĂTĂNESC, -EASCĂ, cătănești, adj. (Regional) De cătană, care se referă la catane; ostășesc, soldățesc.

CĂTĂNESC, -EASCĂ, cătănești, adj. (Reg.) Soldățesc, ostășesc. – Din cătană + suf. -esc.

cătănesc a. de catană: cântece cătănești.

2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

1) cătănésc, -eáscă adj. Vechĭ. Azĭ fam. De catană, soldățesc.

cătăni [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuni / Pzi: ~nesc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.

cătunesc, ~ească a vz cătănesc

cătuni v vz cătăni

cotunesc, ~ească a vz cătănesc

cotuni vti vz cătăni

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz A face serviciul militar, a face armata, a fi soldat. (Glumeț) Cătănire-aș, cătăni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. Foicica de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.

CĂTĂNI, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

A CĂTĂNI ~esc pop. 1. intranz. A face serviciul militar; a face cătănie. 2. tranz. A înscrie în efectivul armatei. /Din cătană

cătănì v. Tr. 1. a înrola într’un regiment: cari cătănesc feciorii POP.; 2. a servi ca cătană: de când badea cătănește POP.

cătănesc (reg.) adj. m., f. cătănească; pl. m. și f. cătănești

cătănesc (reg.) adj. m., f. cătănească; pl. m. și f. cătănești

cătănesc adj. m., f. cătănească; pl. m. și f. cătănești

cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, 3 sg. cătănește, imperf. 1 cătăneam; conj. prez. 1 sg. să cătănesc, 3 să cătănească

cătăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 să cătănească

cătăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănesc, imperf. 3 sg. cătănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cătănească

CĂTĂNESC adj. v. cazon, militar, milităresc, ostășesc, soldățesc.

cătănesc adj. v. CAZON. MILITAR. MILITĂRESC. OSTĂȘESC. SOLDĂȚESC.

CĂTĂNI vb. v. încorpora, înrola, recruta.

cătăni vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA.

cătănesc, adj. v. cătunesc („milităresc”).

cătăni, v.i. v. cătuni.

cătunesc, -ească, cătunești, (cătănesc), adj. (reg.) 1. Milităresc. 2. (în expr.) Câini cătunești = câini-lupi (folosiți de armată sau de poliție). – Din cătună + suf. -esc (MDA).

cătuni, cătănesc, (cătăni), v.i. (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).

cătăni, vb. intranz. – v. cătuni.

cătunesc, -ească, cătunești, (cătănesc), adj. – (reg.) 1. Milităresc. 2. În expr. câini cătunești = câini-lupi folosiți de armată sau de poliție (Maram. Nord: Strâmtura). – Din cătună + suf. -esc (MDA).

cătuni, cătănesc, (cătăni), vb. intranz. – (reg.) A satisface serviciul militar; a face armata: „Fă-mă creangă de tindru, / Unde-a cătuni mândru” (Bilțiu, 2006: 112). – Din cătună (= cătană) (MDA).