19 definiții pentru cătănie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.

CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.

cătănie sf [At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotunie / Pl: ~ii / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militărie.

CĂTĂNIE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul.Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.

CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Serviciu militar; militărie. – Din cătană + suf. -ie.

CĂTĂNIE ~i f. înv. Serviciu militar; militărie. [Art. cătănia; G.-D. cătăniei; Sil. -ni-e] /cătană + suf. ~ie

CĂTĂNIE s.f. (Ban.) Serviciu militar. Kĕtĕniĕ. Militia. AC, 346. Etimologie: cătană + suf. -ie. Vezi și catană.

cătănie f. miliție, serviciu militar (în armata austro-ungară): cântec de cătănie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

cătănie s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂTĂNIE s. v. armată, militărie, serviciu militar, stagiu.

cătănie s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. SERVICIU MILITAR. STAGIU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cătunie, cătunii, (cotunie, cătănie), s.f. (reg.) Armată, stagiu militar: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.

cătunie, cătunii, (cotunie), s.f. – (reg.) 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.

cătunie, -i, s.f. – 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea 1924 II: 140). – Din cătună „soldat” + -ie.

Intrare: cătănie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătănie
  • cătănia
plural
genitiv-dativ singular
  • cătănii
  • cătăniei
plural
vocativ singular
plural
cătunie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotunie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cătăniesubstantiv feminin

  • 1. regional Stagiu, serviciu militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: militărie
    • format_quote Bătrînul Jura, drept și spătos, umbla cum știa el să umble de cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. DLRLC
    • format_quote Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. DLRLC
    • format_quote Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. I 35. DLRLC
    • format_quote M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301. DLRLC
etimologie:
  • Cătană + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.