3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂTRĂNIT2, -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, înveninat. – V. cătrăni.
CĂTRĂNIT2, -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, înveninat. – V. cătrăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂTRĂNIT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂTRĂNIT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cătrănit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: cătrăni] 1 Uns cu catran (2) Si: încătrănit2. 2 (Pex) Negru. 3 (Fig) Care are haine negre Si: încătrănit2. 4 (Fig) Înnorat. 5 (Fig) Supărat. 6 (Fig) Mânios. 7 (Fig) Rău la inimă Si: încătrănit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrănit1 sn [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 370 / Pl: ~uri / E: cătrăni] 1-6 Cătrănire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTRĂNIT2, -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă, tuciuriu, negru. Eram.. lung și mustăcios și cătrănit la chip. PAS, L. 1 101. Își zări ca prin vis chipul oglindit în apele cătrănite ale Ghenunei Dracului. ODOBESCU, S. III 179. 2. Fig. (Uneori determinat prin «de mînie», «de necaz», «de ciudă» etc.) Amărît, supărat; mînios, turbat, furios. Era atît de cătrănit, că ar fi putut s-o facă vinovată și de vintul care bătea și de băltoaca de pe jos. PAS, Z. I 178. Am făcut o față cătrănită. EMINESCU, N. 97. ◊ Fig. Seceta cătrănită trecea mereu mai furioasă, sărăcind satele cu oameni gălbejiți. CĂLUGĂRU, O. P. 34. 3. Fig. Otrăvitor, veninos. Balele cătrănite... se scurg năclăite de-a lungul movilițelor. ODOBESCU, S. III 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTRĂNIT1 s. n. (Rar) Cătrănire. Cătrănitul traverselor de cale ferată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTRĂNIT2, -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărît, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, veninos. – V. cătrăni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂTRĂNIT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cătrămi v vz cătrăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrămit1 sn vz cătrănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrămit2, ~ă a vz cătrănit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrăna v vz cătrăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrănat2, ~ă a vz cătrănit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrănat1 sn vz cătrănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrăni [At: I. IONESCU, M. 85 / V: ~ămi / Pzi: ~nesc / E: catran] 1 vt A unge cu catran (2) o corabie (sau funii etc.) spre a nu putrezi Si: a gudrona, a încătrăni (1). 2-3 vtr (Pex) A (se) înnegri. 4 vt (Pex) A face întunecat Si: a încătrăni (4). 5 vt A pârli. 6 vt (Pex) A arde un bulumac, un stâlp de telegraf etc. (sau numai partea care se bagă în pământ a acestora) pentru a nu putrezi Si: a încătrăni (8-9). 7 vr A se îmbrăca în haine negre Si: a încătrăni. 8-9 vtr (Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a încătrăni. 10-11 vtr (Fig) A (se) mânia. 12 vt (Fig) A transforma în catran (4) Si: a încătrăni, învenina, a otrăvi. 13-14 vtr A (se) umple de miros greu (ca) de catran Si: a încătrăni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu catran, a face impermeabil turnînd catran. Cu pași ușori începu să se primble pe puntea cătrănită. DUNĂREANU, CH. 149. Du-te de caută nouă piei de bivol, să le cătrănești. ISPIRESCU, L. 27. Trupu-i cătrănea, După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118. 2. Refl. Fig. (Uneori determinat prin «de mînie», «de necaz», «de ciudă» etc.) A se necăji, a se supăra rău, a se amărî. Cucoana Marița se cătrănește că toi n-a sosit încă Spiridon cu cega. SLAVICI, N. 1 286. Se cătrăni de mînie cînd văzu necuviincioasa purtare a haiducului. ISPIRESCU, L. 143. ◊ (Despre suflet sau inimă) Lui Moș Gheorghe i s-a cătrănit din nou sufletul; nu-i mai arde nici de mitropolie, nici de nimic. SP. POPESCU, M. G. 83. ◊ Tranz. Olteanca din Slatina, Cu ochii cît strachina, Mi-a cătrănit inima. TEODORESCU, P. P. 337. 3. Tranz. Fig. A otrăvi. Ne căra prin cine știe ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poșircă mucegăită și tulbure. M. I. CARAGIALE, C. 60. ♦ Intranz. Fig. (Rar) A se face venin; a se învenina. [Calul] departe-l azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea. TEODORESCU, P. P. 523.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTRĂNI, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu catran. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra rău, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi. ♦ Intranz. Fig. (Rar) A se învenina. – Din catran.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CĂTRĂNI ~esc tranz. 1) A da cu catran (în scop protector). 2) fig. (persoane) A face să se cătrănească. /Din catran
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CĂTRĂNI mă ~esc intranz. 1) A se supăra foarte tare. 2) fig. A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se amărî; a se scârbi. /Din catran
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cătrănì v. 1. a unge cu catran: trupu-i cătrănia; 2. fig. a se aprinde de mânie, a se înfuria: să-și uite necazul care-l cătrănia PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cătrănésc v. tr. (d. catran). Ung orĭ amestec cu catran: a cătrăni o corabie, o șosea, apa. Fig. Fam. Supăr, mohorăsc, posomorăsc: această veste l-a cătrănit răŭ. V. refl. Mă întunec, mă posomorăsc: ceru s’a cătrănit. Mă supăr, mă posomorăsc: auzind vestea, s’a cătrănit. – Maĭ rar încătr-. Barb. gudronez (fr. gudronner).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cătrănit (desp. că-tră-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cătrănit (rar) (că-tră-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cătrănit s. n. (sil. -tră-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cătrăni (a ~) (desp. că-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănesc, 3 sg. cătrănește, imperf. 1 cătrăneam; conj. prez. 1 sg. să cătrănesc, 3 să cătrănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cătrăni (a ~) (că-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănesc, imperf. 3 sg. cătrănea; conj. prez. 3 să cătrănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cătrăni vb. (sil. -tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănesc, imperf. 3 sg. cătrănea, conj. prez. 3 sg. și pl. cătrănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂTRĂNIT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stâlp ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂTRĂNIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂTRĂNIT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stîlp ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cătrănit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂTRĂNI vb. v. amărî, indispune, îndurera, întrista, mâhni, necăji, supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂTRĂNI vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂTRĂNI vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cătrăni vb. v. AMĂRÎ. INDISPUNE. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NECĂJI. SUPĂRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cătrănit, -ă, cătrăniți, -te, adj. – (fig.) Amărât, necăjit, supărat. – Din cătrăni.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cătrăni, cătrănesc, vb. refl. – A se amărî, a se necăji, a se supăra. – Din catran (< tc. katran < arab. alqitrān, prin interm. srb. katran, magh. katrány) (Scriban, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: că-tră-nit
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: că-tră-nit
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: că-tră-ni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cătrănit, cătrănităadjectiv
-
- Eram... lung și mustăcios și cătrănit la chip. PAS, L. 1 101. DLRLC
- Își zări ca prin vis chipul oglindit în apele cătrănite ale Ghenunei Dracului. ODOBESCU, S. III 179. DLRLC
-
- 2. Amărât, furios, mânios, necăjit, supărat, turbat. DEX '09 DLRLC
- Era atît de cătrănit, că ar fi putut s-o facă vinovată și de vîntul care bătea și de băltoaca de pe jos. PAS, Z. I 178. DLRLC
- Am făcut o față cătrănită. EMINESCU, N. 97. DLRLC
- Seceta cătrănită trecea mereu mai furioasă, sărăcind satele cu oameni gălbejiți. CĂLUGĂRU, O. P. 34. DLRLC
-
-
- Balele cătrănite... se scurg năclăite de-a lungul movilițelor. ODOBESCU, S. III 187. DLRLC
-
etimologie:
- cătrăni DEX '09 DEX '98 DLRM
cătrănitsubstantiv neutru
- 1. Cătrănire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cătrănire
- Cătrănitul traverselor de cale ferată. DLRLC
-
etimologie:
- cătrăni DEX '09 DEX '98 DLRM
cătrăni, cătrănescverb
- 1. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu pași ușori începu să se primble pe puntea cătrănită. DUNĂREANU, CH. 149. DLRLC
- Du-te de caută nouă piei de bivol, să le cătrănești. ISPIRESCU, L. 27. DLRLC
- Trupu-i cătrănea, După ce-l golea, Apoi foc îi da. ALECSANDRI, P. P. 118. DLRLC
-
- 2. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cucoana Marița se cătrănește că tot n-a sosit încă Spiridon cu cega. SLAVICI, N. I 286. DLRLC
- Se cătrăni de mînie cînd văzu necuviincioasa purtare a haiducului. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
- Lui Moș Gheorghe i s-a cătrănit din nou sufletul; nu-i mai arde nici de mitropolie, nici de nimic. SP. POPESCU, M. G. 83. DLRLC
- Olteanca din Slatina, Cu ochii cît strachina, Mi-a cătrănit inima. TEODORESCU, P. P. 337. DLRLC
-
-
- Ne căra prin cine știe ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poșircă mucegăită și tulbure. M. I. CARAGIALE, C. 60. DLRLC
- 3.1. A se face venin; a se învenina. DLRLC
- [Calul] departe-l azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea. TEODORESCU, P. P. 523. DLRLC
-
-
etimologie:
- catran DEX '09 DEX '98