cotró adv. de direcțiune (lat. contra ubi. V. către). În ce direcțiune, unde: în cotro te ducĭ (saŭ numai în cotro?). Aŭ fugit care în cotro aŭ putut. A nu avea în cotro (subînț. să fugĭ), a fi forțat să facĭ ceĭa ce n’aĭ vrea. Din cotró, de unde: o samă de Moscalĭ aŭ fugit peste șanț din cotro nu se păzeaŭ Tătariĭ (Nec. 2, 389). – Vechĭ cătrúo, în cătruo, -tróo și -tró. În Trans. în cătrăŭ, în nord în cótro. – Răŭ scris încotro. (Cp. cu în colo și din colo).