opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.

CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.

cărășel [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) ~șăl, ~raș~, car~, carașel / Pl: ~ei, ~e sn / E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; șhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmț) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăiește pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mișcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul și melodia după care acesta se execută.

CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular. După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășei; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302.

CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.

cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.

cărășăl sm vz cărășel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărășel (pește) s. m., pl. cărășei, art. cărășeii

cărășel (pește) s. m., pl. cărășei, art. cărășeii

cărășel (pește) s. m., pl. cărășei, art. cărășeii

cărășel (dans) s. n., pl. cărășele

cărășelul (dans) s. n. art., neart. cărășel

!cărășelul (dans) s. n. art., neart. cărășel

Intrare: cărășel (dans)
cărășel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărășel
  • cărășelul
  • cărășelu‑
plural
  • cărășele
  • cărășelele
genitiv-dativ singular
  • cărășel
  • cărășelului
plural
  • cărășele
  • cărășelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cărășel (pește)
cărășel1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărășel
  • cărășelul
  • cărășelu‑
plural
  • cărășei
  • cărășeii
genitiv-dativ singular
  • cărășel
  • cărășelului
plural
  • cărășei
  • cărășeilor
vocativ singular —
plural —
cărășăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărășel, cărășelesubstantiv neutru

  • 1. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășel; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302. DLRLC
etimologie:
  • Caras + sufix -el. DEX '98 DEX '09

cărășel, cărășeisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui caras. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Caras + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.