6 definiții pentru caravei
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caravei sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei / Pl: ~e / E: nct] (Rar) 1 Bucată dintr-un întreg Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.
caravéĭ, V. cărăveĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cărăvei sn vz caravei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CARAVEI s. v. retevei, scurtătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caravei s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: caravei
caravei substantiv neutru
| substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cărăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)