3 intrări
12 definiții
din care- explicative (1)
- morfologice (9)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cărător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 309 / Pl: ~i, ~oare / E: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 sm (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 sf (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. 9 sf Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărătoare1 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătorii; pl. cărători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărătoare2 (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătoarei; pl. cărătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărătoare2 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătorii; pl. cărători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărătoare1 (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătoarei; pl. cărătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărătoare (butoi) s. f., g.-d. art. cărătorii; pl. cărători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărătoare (femeie) s. f., g.-d. art. cărătoarei; pl. cărătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărător1 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărător2 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărător (butoi) s. n., pl. cărătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cărătoare, cărători, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărător, cărătoare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărătoare, cărătorisubstantiv feminin
- 1. Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți. MDA2
etimologie:
- căra + sufix -ător. MDA2
cărător, cărătoaresubstantiv neutru
- 1. Butoi în care se pun prune pentru zdrobit. MDA2sinonime: zăcător
- 2. Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. MDA2
etimologie:
- căra + sufix -ător. MDA2
cărător, cărătorisubstantiv masculin cărătoare, cărătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care cară ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cei doi săpători Și doi cărători Lămpile pompează Și-așteaptă să vază Ce mare jivină În munte suspină. CORBEA, A. 34. DLRLC
- 1.1. Hamal. DEX '09 DLRLCsinonime: hamal
- Matrozii corăbiei și cărătorii sau hamalii portului umblau în sus și în jos, ca furnicele. ODOBESCU, S. III 248. DLRLC
-
- 1.2. Persoană care cară recolta. DLRLC
- Au venit cărătorii și m-au împuns cu țăpoaiele și m-au zvîrlit în car. ȘEZ. VII 73. DLRLC
-
-
etimologie:
- Căra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09