12 definiții pentru cărăruie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.

cărăruie sf [At: I. CR. III, 296 / Pl: ~ui / E: cărare + -uie] 1-2 (Șhp) Cărare (2) (scurtă sau îngustă) Si: (pop) cărărea (1-2), cărăruică (1-2), cărărușă (1-2), cărăruță (1-2), potecea (1-2), potecuță (1-2).

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Cărărușă. Către stîncoase cărărui Un car se duce cu tot zorul. DEȘLIU, M. 19. Lasă-mă ca să mă duc, Cărăruia să-mi apuc, Cărăruia codrului. TEODORESCU, P. P. 290.

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1).

cărărúĭe f., pl. uĭ. Cărare mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui

cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui

cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui

cărăruie, -ruia sg. a., -ruii gen. a., -rui pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRĂRUIE s. cărărușă, potecuță, (pop.) cărăruică, potecea. (O ~ de munte.)

Intrare: cărăruie
cărăruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăruie
  • cărăruia
plural
  • cărărui
  • cărăruile
genitiv-dativ singular
  • cărărui
  • cărăruii
plural
  • cărărui
  • cărăruilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărăruie, cărăruisubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui cărare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Către stîncoase cărărui Un car se duce cu tot zorul. DEȘLIU, M. 19. DLRLC
    • format_quote Lasă-mă ca să mă duc, Cărăruia să-mi apuc, Cărăruia codrului. TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
etimologie:
  • Cărare + sufix -uie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.