2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂMIZI, cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă.

CĂRĂMIZI, cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă.

cărămizi vr [At: DEX2 / Pzi: ~zesc / E: cărămidă] (Rar) A deveni cărămiziu.

cărămizi vb. refl. IV A deveni de culoarea cărămizii ◊ „[Algele] au căpătat o culoare [...] roșiatică. De aici și apa lacului de acumulare a început să se «cărămizească». Drept care, prin partea locului a și început să circule o nouă denumire: «Lacul Roșu... Bicaz».” Sc. 21 VI 74 p. 4 (din cărămiziu sau dintr-o formă flexionară a s. cărămidă + -i)

CĂRĂMIDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. [Pl. și: cărămide] – Din ngr. keramídi.

cărămi sf [At: MARDARIE, L. 195 / Pl: ~izi / E: ngr ϰεραμίδα] 1 Material de construcție artificial, de forma unei piese paralelipipedice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor, de culoare roșie arămie. 2 (Îs) ~ refractară Material de construcție artificial dintr-un amestec cu temperatură de topire foarte înaltă, folosit la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. 3 (Pop; pbl) Capră cărămizie.

CĂRĂMIDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi.

CĂRĂMIDĂ, cărămide, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi.

CĂRĂMIDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție, de formă paralelipipedică, din care se fac pereții și zidurile caselor; este format dintr-un amestec de argilă și apă uscat la soare sau (mai ales) ars în cuptor. Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu stîlpi de porfiră... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, P. 12. Glonțul... se înfipse într-o cărămidă din părete. NEGRUZZI, S. I 21. ◊ (Cu înțeles colectiv) Pînă ți-am fost, bade, dragă, Ți-era casa văruită, Cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 234. ◊ Cărămidă aparentă v. aparent. Cărămidă refractară v. refractar.

CĂRĂMIDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție format dintr-un amestec de argilă și apă, uscat la soare sau ars în cuptor. – Ngr. keramída.

CĂRĂMIDĂ ~zi f. Material de construcție de forma unui paralelipiped, obținut prin arderea argilei. [G.-D. cărămizii] /<ngr. keramidi

cărămidă f. 1. piatră artificială făcută din humă arsă sau uscată la soare; 2. (colectiv), cantitate de cărămizi: a cumpăra cărămidă. [Gr. bizantin KERAMIDA].

cărămídă f., pl. (ngr. keramida. V. ceramic). Bucată de lut frămîntat cu apă. redus în formă de paralelipiped, ars pînă se face roș și care, lipit cu ciment, formează zidu. Cantitate de cărămizĭ: a cumpăra cărămidă. Cheglă (Trans.). Bilețel care se vinde celor ce vor să contribuĭe la cumpărat cărămizĭ reale p. a clădi o școală ș. a. V. țiglă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărămizi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărămizesc

cărămi s. f., g.-d. art. cărămizii; pl. cărămizi

cărămi s. f., g.-d. art. cărămizii; pl. cărămizi

cărămi s. f., g.-d. art. cărămizii; pl. cărămizi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRĂMI s. (Transilv. și Maram.) teglă.

CĂRĂMI s. (Transilv. și Maram.) teglă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărămidă (cărămizi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂRĂMIDĂ (< ngr.) s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦ C. refractară = c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silică sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea cărămidă / flotă / lozul pe el expr. (intl.d. o potențială victimă) a avea bani

a se bate cu cărămida în piept expr. 1. a se lăuda. 2. a mânca foarte repede.

cărămidă, cărămide s. f. 1. carte voluminoasă. 2. teanc de o sută de bancnote. 3. (tox.) morfină comprimată cu ajutorul unui dispozitiv de presare.

Intrare: cărămizi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărămizi
  • cărămizire
  • cărămizit
  • cărămizitu‑
  • cărămizind
  • cărămizindu‑
singular plural
  • cărămizește
  • cărămiziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărămizesc
(să)
  • cărămizesc
  • cărămizeam
  • cărămizii
  • cărămizisem
a II-a (tu)
  • cărămizești
(să)
  • cărămizești
  • cărămizeai
  • cărămiziși
  • cărămiziseși
a III-a (el, ea)
  • cărămizește
(să)
  • cărămizească
  • cărămizea
  • cărămizi
  • cărămizise
plural I (noi)
  • cărămizim
(să)
  • cărămizim
  • cărămizeam
  • cărămizirăm
  • cărămiziserăm
  • cărămizisem
a II-a (voi)
  • cărămiziți
(să)
  • cărămiziți
  • cărămizeați
  • cărămizirăți
  • cărămiziserăți
  • cărămiziseți
a III-a (ei, ele)
  • cărămizesc
(să)
  • cărămizească
  • cărămizeau
  • cărămizi
  • cărămiziseră
Intrare: cărămidă
cărămidă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărămi
  • cărămida
plural
  • cărămizi
  • cărămizile
genitiv-dativ singular
  • cărămizi
  • cărămizii
plural
  • cărămizi
  • cărămizilor
vocativ singular
plural
cărămidă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărămi
  • cărămida
plural
  • cărămide
  • cărămidele
genitiv-dativ singular
  • cărămide
  • cărămidei
plural
  • cărămide
  • cărămidelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărămizi, cărămizescverb

  • 1. rar A deveni cărămiziu. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • cărămidă DEX '98 DEX '09

cărămi, cărămizisubstantiv feminin

  • 1. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: teglă
    • format_quote Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu stîlpi de porfiră... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, P. 12. DLRLC
    • format_quote Glonțul... se înfipse într-o cărămidă din părete. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Pînă ți-am fost, bade, dragă, Ți-era casa văruită, Cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 234. DLRLC
    • 1.1. Cărămidă aparentă. DLRLC
    • 1.2. Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.