cărămidărie sf [At: BIBLIA (1688), 39/1 / E: cărămidar + -ie] 1 Meșteșugul fabricării cărămizilor. 2 Tehnica fabricării cărămizilor normale. 3 Loc special amenajat (împreună cu instalațiile) pentru fabricarea cărămizilor Si: (înv) cărămizie (1). 4 Fabrică de cărămidă Si: (înv) cărămizie (2).

CĂRĂMIDĂRIE sf. ⊕ ⚚ Locul unde se fabrică și se ard cărămizile.

CĂRĂMIDĂRIE, (1) cărămidării, s. f. 1. Instalație (fabrică sistematică sau cuptor primitiv) pentru fabricarea cărămizilor. Alături de vechile cetăți, Oltul întîlnește cărămidăriile. BOGZA, C. O. 216. 2. Meșteșugul fabricării cărămizilor.

CĂRĂMIDĂRIE, (1) cărămidării, s. f. 1. Instalație pentru fabricarea cărămizilor; fabrică de cărămidă. 2. Meșteșugul fabricării cărămizilor. – Din cărămidă + suf. -ărie.

CĂRĂMIDĂRIE ~i f. Fabrică de cărămizi. /cărămida + suf. ~ărie

cărămidăríe f. Locu unde se fabrică saŭ se vinde cărămida.

cărâmidărie f. locul unde se ard cărămizile în cuptoare.

cărămidărie s. f., art. cărămidăria, g.-d. art. cărămidăriei; (locuri, ateliere) pl. cărămidării, art. cărămidăriile (desp. -ri-i-)

cărămidărie s. f., art. cărămidăria, g.-d. art. cărămidăriei; (locuri, ateliere) pl. cărămidării, art. cărămidăriile

cărămidărie (meserie, loc, atelier) s. f., art. cărămidăria, g.-d. art. cărămidăriei; (locuri, ateliere) pl. cărămidării, art. cărămidăriile

CĂRĂMIDĂRIE s. (Transilv. și Maram.) teglărie.

CĂRĂMIDĂRIE s. (Transilv. și Maram.) teglărie.