11 definiții pentru caragea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus). corectat(ă)

căronjea[1] sf vz caragea modificată

  1. cărujeacăronjea, conform ordinii alfabetice, definiției principale, dublării variantei cărujea și lipsei variantei căronjea din dicționar. — Ladislau Strifler

cărugeà f. Tr. Bot. văzdoagă: frunză verde cărugele POP. [Origină necunoscută].

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caragea (cărăgea), carageale (cărăgele), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.

cărânjea s.f. (reg.) garofiță de grădină.

cărugea, cărugele, s.f. (reg.) garoafă, văzdoagă.

Intrare: caragea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caragea
  • carageaua
plural
  • carageale
  • caragealele
genitiv-dativ singular
  • carageale
  • caragealei
plural
  • carageale
  • caragealelor
vocativ singular
plural
cărăgea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăgea
  • cărăgeaua
plural
  • cărăgele
  • cărăgelele
genitiv-dativ singular
  • cărăgele
  • cărăgelei
plural
  • cărăgele
  • cărăgelelor
vocativ singular
plural
cărânjea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărujea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carugea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărugea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.