10 definiții pentru cărturăreasă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRTURĂREASĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă.

CĂRTURĂREASĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă.

cărturărea sf [At: CREANGĂ, A. 12 / Pl: ~ese / E: cărturar + -easă] 1 (Înv) Femeie care ghicește în cărți. 2 (Pex) Femeie care ghicește în bobi Si: bobăreasă. 3 (Irn) Femeie savantă.

CĂRTURĂREASĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului din combinații ale cărților de joc sau ale boabelor de porumb și de fasole, cărora naivii le atribuie puterea de a dezvălui lucruri ascunse. Zodierii și cărturăresele pe la care căutase pentru mine... îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. Maica e cărturăreasă, Cînd o cheamă de p-acasă, Ia bobii și pleacă-n țară. TEODORESCU, P. P. 351.

CĂRTURĂREASĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți, în bobi etc. – Din cărturar + suf. -easă.

CĂRTURĂREASĂ ~ese f. pop. rar Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. /cărturar + suf. ~easă

cărturăreasă f. femeie care ghicește dând în cărți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărturărea s. f., g.-d. art. cărturăresei; pl. cărturărese

cărturărea s. f., g.-d. art. cărturăresei; pl. cărturărese

cărturărea s. f., g.-d. art. cărturăresei; pl. cărturărese

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cărturăreasă, cărturărese s. f. ghicitoare în cărți

Intrare: cărturăreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărturărea
  • cărturăreasa
plural
  • cărturărese
  • cărturăresele
genitiv-dativ singular
  • cărturărese
  • cărturăresei
plural
  • cărturărese
  • cărturăreselor
vocativ singular
  • cărturărea
  • cărturăreaso
plural
  • cărturăreselor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărturărea, cărturăresesubstantiv feminin

  • 1. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zodierii și cărturăresele pe la care căutase pentru mine... îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. DLRLC
    • format_quote Maica e cărturăreasă, Cînd o cheamă de p-acasă, Ia bobii și pleacă-n țară. TEODORESCU, P. P. 351. DLRLC
etimologie:
  • Cărturar + sufix -easă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.