2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărnuire sf [At: PAPAHAGI, J. III, 209 / Pl: ~ri / E: cărnui] (Pop) Cărnosire.

cărnui vt [At: I. IONESCU, M. 702 / Pzi: ~esc / E: carne + -ui] (Pop) A cărnosi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRNUIRE s. v. cărnosire, descărnare, șeruire.

cărnuire s. v. CĂRNOSIRE. DESCĂRNARE. ȘERUIRE.

CĂRNUI vb. v. cărnosi, descărna, șerui.

cărnui vb. v. CĂRNOSI. DESCĂRNA. ȘERUI.

Intrare: cărnuire
cărnuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărnuire
  • cărnuirea
plural
  • cărnuiri
  • cărnuirile
genitiv-dativ singular
  • cărnuiri
  • cărnuirii
plural
  • cărnuiri
  • cărnuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cărnui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărnui
  • cărnuire
  • cărnuit
  • cărnuitu‑
  • cărnuind
  • cărnuindu‑
singular plural
  • cărnuiește
  • cărnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărnuiesc
(să)
  • cărnuiesc
  • cărnuiam
  • cărnuii
  • cărnuisem
a II-a (tu)
  • cărnuiești
(să)
  • cărnuiești
  • cărnuiai
  • cărnuiși
  • cărnuiseși
a III-a (el, ea)
  • cărnuiește
(să)
  • cărnuiască
  • cărnuia
  • cărnui
  • cărnuise
plural I (noi)
  • cărnuim
(să)
  • cărnuim
  • cărnuiam
  • cărnuirăm
  • cărnuiserăm
  • cărnuisem
a II-a (voi)
  • cărnuiți
(să)
  • cărnuiți
  • cărnuiați
  • cărnuirăți
  • cărnuiserăți
  • cărnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărnuiesc
(să)
  • cărnuiască
  • cărnuiau
  • cărnui
  • cărnuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)