cărnoșì v. Mold. a jupui de carne: i-aș cărnoși și i-aș jumuli CR.

cărnos, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. I, 103 / Pl: ~oși, ~oase / E: ml carnosus] 1 Care are multă carne (1). 2 Musculos. 3 (D. fructe, tulpini) Cu mult miez Si: cărnicios. 4 (Reg) Cărniu.

CĂRNOS, -OASĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne, musculos. Coapsele [cîinilor] cărnoase, dar nu grase. ODOBESCU, S. III 64. 2. (Despre fructe, frunze etc.) Cu miez bogat, gras. Cireșe cărnoase. ▭ Amîndoi bouții fluturau din urechi, fluturau din cozi, rozînd lucerna cărnoasă, cu miros de cîmpie. CAMILAR, TEM. 38.

CĂRNOS, -OASĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne, musculos. 2. (Despre fructe) Cu mult miez. – Lat. carnosus.

CĂRNOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are multă carne. 2) pop. Care are mușchi mari; musculos. Coapse ~oase. 3) (despre fructe) Care are miezul mare. Cireșe ~oase. /<lat. carnosus

cărnos a. 1. cu multă carne; 2. se zice asemenea de fructe și de rădăcini. [Lat. CARNOSUS].

cărnós, -oásă adj. Cu multă carne: braț cărnos, (despre poame) cireșe cărnoase.

cărnos adj. m., pl. cărnoși; f. cărnoasă, pl. cărnoase

cărnos adj. m., pl. cărnoși; f. cărnoasă, pl. cărnoase

cărnos adj. m., pl. cărnoși; f. sg. cărnoasă, pl. cărnoase

CĂRNOS adj. 1. musculos. (Parte ~oasă a unui animal.) 2. (BOT.) (rar) miezos, pulpos. (Fruct ~.)

CĂRNOS adj. 1. musculos. (Parte ~ a unui animal.) 2. (BOT.) (rar) miezos, pulpos. (Fruct ~.)