15 definiții pentru căpătuială
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPĂTUIALĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.
CĂPĂTUIALĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpătuială sf [At: DELAVRANCEA, S. 16 / Pl: ~ieli / E: căpătui + -eală] (Îvp) 1-2 Realizare a unui rost (sau a unei situații materiale) Si: căpătuire (1), căpătuit1. 3 (Pex) Îmbogățire. 4 (Dep) Parvenire. 5 (Ccr) Avere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTUIALĂ, căpătuieli, s. f. (Azi peiorativ) Faptul de a se căpătui; îmbogățire (prin mijloace condamnabile); rost, stare, avere. Om cu căpătuială = om însurat, cu rostul lui. Ironim e neînsurat... Un vornic trebuie să fie om cu căpătuială. CAMILAR, T. 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTUIALĂ, căpătuieli, s. f. (Azi peior.) Faptul de a (se) căpătui; îmbogățire, parvenire; (concr.) rost, stare, avere.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căpătuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se căpătui. Procopseală. Guvern de căpătuĭală, guvern care caută să-șĭ îmbogățească partizaniĭ orĭ-cum.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpătueală f. 1. fapta de a (se) căpătui; 2. procopseală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpătuială s. f., g.-d. art. căpătuielii; pl. căpătuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpătuială s. f., g.-d. art. căpătuielii; pl. căpătuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpătuială s. f., g.-d. art. căpătuielii; pl. căpătuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpătuială
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
căpătuială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂPĂTUIALĂ s. v. căsătorie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTUIALĂ s. v. îmbogățire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTUIALĂ s. căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpătuială s. v. CĂSĂTORIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
căpătuială, căpătuielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) căpătui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Căpătuire, parvenire, îmbogățire. DEX '09 DLRLCsinonime: căpătuire parvenire îmbogățire
-
- 1.2.1. Om cu căpătuială = om însurat, cu rostul lui. DLRLC
- Ironim e neînsurat... Un vornic trebuie să fie om cu căpătuială. CAMILAR, T. 74. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- Căpătui + sufix -eală. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.