2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpăra vt [At: LB / Pzi: ~rez / E: mg kaparni] (Trs) 1 A zgâria. 2 (D. vin) A fierbe. 3 (D. sânge) A pulsa. 4 (D. ochi) A scânteia.

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.

1) cápăr, a căpărá v. intr. (lat. cápero, -áre, a se’ncreți, a se posomorî. V. scapăr. Se conj. ca supăr.) Ban. Trans. Ferb, fermentez: mustu capără. Scînteĭez, scapăr. Zvîcnesc.

2) cápăr, a căpărá v. tr. (ung. kaparni, a scormoni, a jărî, infl. de capăr 1). Zgîriĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpăra (-apăr, -at), vb. – (Trans.) A zgîria. Mag. kaparni (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpăra vb. I (înv.; reg.) 1. a zgâria. 2. (despre vin) a fermenta, a fierbe. 3. (despre ochi) scăpăra, a scânteia.

Intrare: căpăra
verb (VT37)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpăra
  • căpărare
  • căpărat
  • căpăratu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • capără
  • căpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capăr
(să)
  • capăr
  • căpăram
  • căpărai
  • căpărasem
a II-a (tu)
  • caperi
(să)
  • caperi
  • căpărai
  • căpărași
  • căpăraseși
a III-a (el, ea)
  • capără
(să)
  • capere
  • căpăra
  • căpără
  • căpărase
plural I (noi)
  • căpărăm
(să)
  • căpărăm
  • căpăram
  • căpărarăm
  • căpăraserăm
  • căpărasem
a II-a (voi)
  • căpărați
(să)
  • căpărați
  • căpărați
  • căpărarăți
  • căpăraserăți
  • căpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • capără
(să)
  • capere
  • căpărau
  • căpăra
  • căpăraseră
Intrare: căpări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpări
  • căpărire
  • căpărit
  • căpăritu‑
  • căpărind
  • căpărindu‑
singular plural
  • căpărește
  • căpăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăresc
(să)
  • căpăresc
  • căpăream
  • căpării
  • căpărisem
a II-a (tu)
  • căpărești
(să)
  • căpărești
  • căpăreai
  • căpăriși
  • căpăriseși
a III-a (el, ea)
  • căpărește
(să)
  • căpărească
  • căpărea
  • căpări
  • căpărise
plural I (noi)
  • căpărim
(să)
  • căpărim
  • căpăream
  • căpărirăm
  • căpăriserăm
  • căpărisem
a II-a (voi)
  • căpăriți
(să)
  • căpăriți
  • căpăreați
  • căpărirăți
  • căpăriserăți
  • căpăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăresc
(să)
  • căpărească
  • căpăreau
  • căpări
  • căpăriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpărî
  • căpărâre
  • căpărât
  • căpărâtu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • căpărăște
  • căpăraște
  • căpărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărăsc
  • căpăram
  • căpărâi
  • căpărâsem
a II-a (tu)
  • căpărăști
(să)
  • căpărăști
  • căpărai
  • căpărâși
  • căpărâseși
a III-a (el, ea)
  • căpărăște
  • căpăraște
(să)
  • căpărască
  • căpăra
  • căpărî
  • căpărâse
plural I (noi)
  • căpărâm
(să)
  • căpărâm
  • căpăram
  • căpărârăm
  • căpărâserăm
  • căpărâsem
a II-a (voi)
  • căpărâți
(să)
  • căpărâți
  • căpărați
  • căpărârăți
  • căpărâserăți
  • căpărâseți
a III-a (ei, ele)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărască
  • căpărau
  • căpărâ
  • căpărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)