opțiuni
  • info

10 definiții pentru căpuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1.

CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1.

căpuitor1, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: căpui + -tor] (Îrg) Care căpuiește2.

căpuitor2 sn [At: EVID. CONT. 136 / Pl: ~oare / E: ns cf cap1] (Teh) Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2 Si: buterolă.

CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. – Pronunțat: -pu-i-.

CĂPUITOR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. [Pr.: -pu-i-] – Din cap1 + suf. -ui-tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpuitor (desp. -pu-i-) s. n., pl. căpuitoare

căpuitor (-pu-i-) s. n., pl. căpuitoare

căpuitor s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPUITOR s. v. buterolă.

CĂPUITOR s. (TEHN.) buterolă. (~ servește la nituire.)

Intrare: căpuitor
căpuitor substantiv neutru
  • silabație: că-pu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpuitor
  • căpuitorul
  • căpuitoru‑
plural
  • căpuitoare
  • căpuitoarele
genitiv-dativ singular
  • căpuitor
  • căpuitorului
plural
  • căpuitoare
  • căpuitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpuitor, căpuitoaresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.