19 definiții pentru căptuși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).

CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).

căptuși [At: TDRG / V: (reg) cup~ / Pzi: esc / E: căptuh] 1-5 vt A aplica o căptușeală (1, 4-7). 6 vt (Reg; îf cup~) A acoperi un animal cu ceva spre a-l împiedica să fugă. 7 vt A îndesa. 8 vt A ticsi. 9 vt (Fam) A înșfăca. 10 vt (Fam) A bate (zdravăn) pe cineva. 11 vt (Fig) A înăbuși acoperind pe cineva. 12 vt (Înv; fig) A acoperi. 13 vt (Fam) A șterpeli. 14 vt (Fam) A înșela. 15 vr (Fam) A se alege cu ceva Si: (îrg) a se căpui. 16 vr (Fam) A se îmbăta. 17 vr (Pfm) A răci zdravăn.

CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase, a fixa, a prinde o căptușeală la o haină; a dubla haina. Croitorul căptușește paltonul. 2. Tranz. A acoperi (un obiect) pe dinăuntru sau pe dinafară cu un strat de protecție, de izolare, de înfrumusețare etc. Ferestrele erau căptușite bine cu rogojini groase, incit nu se zărea rază de lumină. POPESCU, I 106. ◊ Fig. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. După trenuri căptușite cu infanterie, curgeau cele cu artilerie. CAMILAR, N. II 101. 4. Tranz. (Familiar) A prinde (pe cineva), a înșfăca, a pune mîna pe... Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, A. 49. Ah! Ce bine-mi pare Că i-am căptușit [pe cei doi pungași]! ALECSANDRI, T. I 163. ◊ Expr. A căptuși bine (pe cineva) = a prinde pe cineva la strîmtoare, a-l aranja, a i-o face bună. Tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. 5. Refl. (Familiar) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! ALECSANDRI, T. I 101.

CĂPTUȘI, căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mîna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”).

A CĂPTUȘI ~esc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/și izolator. 3) fam. A apuca brusc și cu putere; a înhăța; a înșfăca. /<germ. Kapptuch

căptușì v. l. a acoperi dosul unei materii, cosând altă materie d’alungul ei; 2. a acoperi cu plăci și tăblii spre a face mai tare și mai frumos; 3. fig. și pop. a înșela: m’a căptușit cu câteva mii de lei. [Origină necunoscută].

ptuși[1] v vz căptuși

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

căptușésc v. tr. (d. căptuh). Pun altă stofă orĭ material pe dedesuptu uneĭ haĭne, uneĭ ghete, unuĭ dulap, unuĭ părete ș. a.: a căptuși o haĭnă cu mătase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Înșel, escrochez: a căptuși pe cineva cu cîțĭ-va francĭ. V. astăresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căptuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușesc, 3 sg. căptușește, imperf. 1 căptușeam; conj. prez. 1 sg. să căptușesc, 3 să căptușească

căptuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușesc, imperf. 3 sg. căptușea; conj. prez. 3 să căptușească

căptuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușesc, imperf. 3 sg. căptușea; conj. prez. 3 sg. și pl. căptușească

căptușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPTUȘI vb. v. apuca, burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăța, înșfăca, lua, prinde, ticsi.

CĂPTUȘI vb. a dubla. (~ o haină.)

căptuși vb. v. APUCA. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE. TICSI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căptuși, căptușesc I v. t. a bate. II v. r. a da de necaz.

Intrare: căptuși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căptuși
  • căptușire
  • căptușit
  • căptușitu‑
  • căptușind
  • căptușindu‑
singular plural
  • căptușește
  • căptușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căptușesc
(să)
  • căptușesc
  • căptușeam
  • căptușii
  • căptușisem
a II-a (tu)
  • căptușești
(să)
  • căptușești
  • căptușeai
  • căptușiși
  • căptușiseși
a III-a (el, ea)
  • căptușește
(să)
  • căptușească
  • căptușea
  • căptuși
  • căptușise
plural I (noi)
  • căptușim
(să)
  • căptușim
  • căptușeam
  • căptușirăm
  • căptușiserăm
  • căptușisem
a II-a (voi)
  • căptușiți
(să)
  • căptușiți
  • căptușeați
  • căptușirăți
  • căptușiserăți
  • căptușiseți
a III-a (ei, ele)
  • căptușesc
(să)
  • căptușească
  • căptușeau
  • căptuși
  • căptușiseră
cuptuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căptuși, căptușescverb

  • 1. tranzitiv A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dubla
    • format_quote Croitorul căptușește paltonul. DLRLC
  • 2. tranzitiv A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ferestrele erau căptușite bine cu rogojini groase, încît nu se zărea rază de lumină. POPESCU, I 106. DLRLC
    • format_quote figurat Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. DLRLC
  • 3. tranzitiv Ticsi, îndesa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După trenuri căptușite cu infanterie, curgeau cele cu artilerie. CAMILAR, N. II 101. DLRLC
  • 4. tranzitiv familiar A pune mâna pe... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! CREANGĂ, A. 49. DLRLC
    • format_quote Ah! Ce bine-mi pare Că i-am căptușit [pe cei doi pungași]! ALECSANDRI, T. I 163. DLRLC
    • 4.1. A bate (zdravăn). DEX '09 DEX '98
      sinonime: bate
    • chat_bubble A căptuși bine (pe cineva) = a prinde pe cineva la strâmtoare, a-l aranja, a i-o face bună. DLRLC
      • format_quote Tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. DLRLC
  • 5. reflexiv familiar A se alege cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! ALECSANDRI, T. I 101. DLRLC
etimologie:
  • căptuh (învechit „căptușeală” din limba germană). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.