căptuh sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C., ap. DA ms / V: cap~, ~tuf, cuptuv / Pl: ~uri / E: ger *Kapptuch] (Reg) 1 Căptușeală de pânză care se aplică la cămășile țărănești, la piept și la spate, o treime din lungimea până la brâu. 2 Căptușeală de pânză mai groasă cu care se dublează cămășile bărbătești de la mijlocul spatelui în sus peste umeri, până la gât, pentru a le proteja de uzură.

căptuh n., pl. -urĭ (d. germ. kopf-tuch, tulpan, broboadă, orĭ kapp-tuch, învălitoare). Munt. vest (Dac. 2, 594). Căptușeală la umeriĭ și pieptu cămășiĭ. – Și căptúg (Olt.) și cuptúv (Trans.).

captuh sn vz căptuh

căptuf sn vz căptuh

cuptug sn vz căptuh

cuptuv sn vz căptuh

cuptúg și -úv, V. căptuh.

captuh (-huri), s. n. – Pînză de căptușit, pînză groasă. – Var. căptuh. Germ. Kapptuch (Pușcariu, Dacor., II, 594; DAR). A intrat probabil în limbă cel mai tîrziu în sec. XVII, căci der. căptuși apare deja la Cantemir. Der. căptuși, vb. (a aplica la o haină căptușeală; a acoperi cu husă; a face rost, a obține); căptușeală, s. f. (material cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte; husă, învelitoare).

căptuh, căptuhuri, s.n. (reg. înv.) căptușeală de pânză pentru piepții și spatele cămășilor țărănești.