căptuh sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C., ap. DA ms / V: cap~, ~tuf, cuptuv / Pl: ~uri / E: ger *Kapptuch] (Reg) 1 Căptușeală de pânză care se aplică la cămășile țărănești, la piept și la spate, o treime din lungimea până la brâu. 2 Căptușeală de pânză mai groasă cu care se dublează cămășile bărbătești de la mijlocul spatelui în sus peste umeri, până la gât, pentru a le proteja de uzură.

căptuh n., pl. -urĭ (d. germ. kopf-tuch, tulpan, broboadă, orĭ kapp-tuch, învălitoare). Munt. vest (Dac. 2, 594). Căptușeală la umeriĭ și pieptu cămășiĭ. – Și căptúg (Olt.) și cuptúv (Trans.).