căprărie¹ sf [At: LM / Pl: ~ii / E: căprar¹ + -ie] 1 Staul de capre. 2 Strungă în care se odihnesc caprele (1).

căprărie² sf [At: SLAVICI, N. I, 157 / Pl: ~ii / E: căprar² + -ie] 1 (Înv) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar² (1). 2 (Fam) Categorie. 3 (Fam; îlav) Pe (sau în) ~ii (D. oameni lipsiți de inițiativă și care execută mecanic un ordin) în grupe.

CĂPRĂRIE, căprării, s. f. (Învechit) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar². O căprărie fu rînduită jos, la scara spitalului. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Fig. Copiii din școală sînt despărțiți în mai multe căprării. SLAVICI, O. I 77. ◊ (Glumeț) Cu cîteva căprării de găini... [cocoșul] dete în șfîrșît din aripi. MACEDONSKI, O. III 61. ◊ Expr. A merge (sau a veni) pe căprării = a merge (sau a veni) militărește.

CĂPRĂRIE, căprării, s. f. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar². – Din căprar² + suf. -ie.

CĂPRĂRIE ~i f. înv. Unitate mică de soldați, condusă de un căprar. /căprar + suf. ~ie

căprărie f. ceată de zece dorobanți sau jandarmi.

căprăríe f. (d. căprar 2). Escŭadă, oameniĭ comandațĭ de un caprar.

căprărie (fam.) (desp. că-pră-) s. f., art. căprăria, g.-d. art. căprăriei; pl. căprării, art. căprăriile (desp. -ri-i-)

căprărie (fam.) (că-pră-) s. f., art. căprăria, g.-d. art. căprăriei; pl. căprării, art. căprăriile

căprărie s. f. (sil. -pră-), art. căprăria, g.-d. art. căprăriei; pl. căprării, art. căprăriile